România se confruntă cu limitări ale capacității de livrare a gazelor din producția internă și depozite în perioadele cu temperaturi foarte scăzute, când consumul crește semnificativ. Asociația Energia Inteligentă subliniază că importurile de gaze din Ungaria devin esențiale pentru susținerea consumului intern și a celui din Republica Moldova, menținând echilibrul sistemului energetic, potrivit unui comunicat transmis sâmbătă.
👉 Dependența României de importurile de gaze în perioadele de temperaturi extreme
Președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, explică faptul că România dispune de gaze suficiente anual, însă dificultățile apar când acestea trebuie livrate rapid consumatorilor la temperaturi de sub -12 grade Celsius, când cererea crește peste 57-58 milioane mc/zi, plus alte 6-7 milioane mc/zi pentru Republica Moldova. "Diferența dintre ‘există gaz’ și ‘ai gaz în rețea’ nu e semantică. E diferența dintre confort și criză”, afirmă acesta.
Potrivit lui Chisăliță, în asemenea condiții, producția internă rămâne constantă și nu poate crește, depozitele încep să se golească și scade debitul de extracție, iar singura soluție o reprezintă importurile ce depind de capacitatea punctelor de intrare, cu presiunea pusă mai ales pe intrarea dinspre Ungaria. El menționează că odată cu debutul gerului în România, Ungaria a oprit unele tranzite de gaze către ea însăși, dar a început să exporte din depozitele proprii în România, susținând astfel consumul din ambele țări.
👉 Limitările tehnice și economice ale sistemului național de gaze
Dumitru Chisăliță atrage atenția asupra unui paradox al depozitelor de gaze: pe măsură ce nivelul gazelor scade, capacitatea de extracție se reduce, ceea ce complică satisfacerea cererilor crescute în perioadele cu ger sever. "Depozitul ‘nu funcționează ca o găleată din care torni oricând vrei, oricât”, precizează el.
Astfel, dacă gerul persistă și consumul rămâne ridicat, importurile din Ungaria devin obligatorii zilnic, nu doar pentru a acoperi vârfuri, iar riscurile nu vin dintr-o lipsă de voință politică, ci din limitele infrastructurii și costurile mai ridicate solicitate de furnizorii maghiari. Potrivit președintelui AEI, situația reflectă nevoia de autonomie energetică reală, care nu înseamnă izolare, ci capacitatea de a acoperi consumul critic în situații de criză cu resurse și infrastructuri controlabile.
