AI nu-ți vrea jobul, ci salariul. Oracle concediază din nou, iar banii ajung direct în buzunarul AI-ului

Există o frază care circulă tot mai des prin grupurile de IT-iști: „AI nu vine să-ți facă jobul, vine să-ți ia salariul.” Oracle a transformat-o, practic, în politică de companie. Ce s-a întâmplat în România Joi, 25 iunie 2026, angajații Oracle din București au început să primească, încă de dimineață, vești proaste. Potrivit informațiilor citate de Ziarul Financiar, compania americană pregătește un nou val de concedieri care va afecta aproximativ 500 de oameni — surse citate vorbesc de o cifră mai exactă, 526 de angajați. Anul trecut, discret, fuseseră eliminate alte circa 400 de posturi. Măsura vine la doar un an după ce compania a eliminat discret alte aproximativ 400 de posturi și face parte dintr-un amplu proces de reorganizare la nivel global. Partea cu adevărat interesantă — și care spune tot ce trebuie să știm despre logica din spatele deciziei — este criteriul de selecție. Nu e despre performanță. Criteriul de selecție pentru eliminare pare a fi mărimea salariului, firma renunțând acum la cei mai experimentați și scumpi ingineri ai săi. Cu alte cuvinte: nu pleacă cei mai slabi, pleacă cei mai bine plătiți seniori — exact oamenii care, în teorie, ar trebui să fie coloana vertebrală a unei companii de tehnologie. Detaliul administrativ e și el neobișnuit pentru piața locală: angajații afectați vor rămâne în preaviz timp de două luni, fără obligația de a desfășura activitate, însă își vor încasa integral salariile pe întreaga perioadă — practica numită „garden leave”, rar întâlnită în concediile colective românești. Răspunsul scris chiar de Oracle, negru pe alb, în raportul anual: „Adoptarea și implementarea tehnologiilor AI în operațiunile noastre au dus, și ar putea continua să ducă, la reduceri ale forței de muncă.” La nivel global, compania a redus personalul cu 21.000 de oameni în ultimul an fiscal, aproape 13% din întreaga forță de muncă, ajungând la 141.000 de angajați full-time în mai 2026, față de 162.000 anul trecut. Costurile de restructurare — practic banii de disponibilizare — au sărit la 1,8 miliarde de dolari, față de doar 374 de milioane de dolari în anul fiscal precedent. Acum vine partea esențială a poveștii — cea cu băncile. Oracle s-a aruncat cu capul înainte într-o cursă a infrastructurii AI ca să livreze putere de calcul pentru OpenAI, xAI, Meta și alți giganți. Pentru asta, compania s-a împrumutat masiv: datoria totală a sărit de la aproape 100 de miliarde de dolari la peste 130 de miliarde în doar un an. Numai că piața de capital a început să se uite chiorâș la Oracle. În septembrie 2025, compania a emis obligațiuni de 18 miliarde de dolari, doar ca șapte săptămâni mai târziu să anunțe alte 38 de miliarde de dolari în împrumuturi pentru centrele de date din Texas și Wisconsin legate de contractul cu OpenAI. Reacția piețelor a fost dură: obligațiunile Oracle au început să se tranzacționeze la randamente similare emitenților cu rating scăzut, iar costul asigurării împotriva default-ului a atins cel mai ridicat nivel din 2009, anul crizei financiare globale. Investitorii s-au simțit înșelați și au dat compania în judecată, acuzând-o că le-a ascuns adevărata amploare a nevoii de finanțare. Bondholderii, conduși de Ohio Carpenters’ Pension Plan, susțin că Oracle știa deja, în momentul primei emisiuni, că va avea nevoie de un împrumut mult mai mare — dar a vorbit doar despre o posibilitate, nu despre o certitudine. Practic, exact ce descrii tu: Oracle a vrut bani de la piețele financiare pentru AI, dar piața a spus „ești deja prea îndatorat, riscul e prea mare.” Soluția găsită de companie a fost simplă și brutală — dacă banca nu mai dă, dai afară oamenii și folosești salariile economisite ca să astupi diferența. TD Cowen, firmă de analiză financiară, estimează că disponibilizările globale ale Oracle vor elibera între 8 și 10 miliarde de dolari pe an în flux de numerar — bani care nu mai trebuie plătiți drept salarii și care pot fi redirecționați spre datorii și investiții în centre de date. Modelul nu e o invenție Oracle. Meta a anunțat în mai 2026 concedierea a 8.000 de angajați, aproape 10% din forța de muncă, chiar în timp ce Mark Zuckerberg le spunea celor rămași că „succesul nu mai e garantat” în era AI. Microsoft a oferit plecări voluntare pentru 7% din angajații din SUA. Aceeași logică: companiile au profituri și venituri în creștere, dar capex-ul pentru AI a devenit atât de mare încât singura variantă rapidă de a face rost de bani este reducerea drastică a costurilor cu personalul. Cifrele nu mint: nu e despre eficiență, e despre cash Cel mai cinic detaliu din toată povestea Oracle: compania nu e în criză. Tocmai a raportat cea mai bună creștere trimestrială din ultimii 15 ani, are o capitalizare de peste 400 de miliarde de dolari, iar veniturile cresc constant. Disponibilizările nu vin pentru că Oracle pierde bani — vin pentru că Oracle a promis prea mult, prea rapid, unor clienți AI uriași și acum trebuie să găsească lichiditatea undeva. Iar „undeva” înseamnă, în mod predictibil, salariile celor mai experimentați și mai scumpi angajați. Pentru România, concedierile de la Oracle se adaugă unui tablou mai larg: în 2026, peste 1.000 de angajați din IT și-au pierdut deja locul de muncă, iar tendința pare să continue cel puțin până la finalul anului. Specialiștii în resurse umane spun că nu vorbim despre AI care înlocuiește direct oamenii, ci despre companii care vor să facă aceeași muncă cu echipe mai mici — iar AI-ul e motivul invocat, dar nu neapărat singura cauză reală.