Pitonii contribuie la dezvoltarea medicamentelor împotriva obezității
Pitonii au o capacitate unică de a consuma prada de dimensiuni mari și de a supraviețui luni de zile fără hrană. O echipă de cercetători a descoperit o moleculă esențială pentru metabolismul acestor șerpi, care ar putea duce la crearea unor noi medicamente împotriva obezității, conform news.ro.
👉 Molecula pTOS influențează apetitul și pierderea în greutate
Studii recente au arătat că metabolitul specific pitonilor, a cărui concentrație crește semnificativ după masă, poate influența apetitul. Când această moleculă, numită pTOS, a fost administrată șoarecilor obezi, aceștia au refuzat hrana și au slăbit rapid. Dr. Jonathan Long, profesor asociat de patologie la Universitatea Stanford, a subliniat: „Evident, noi nu suntem șerpi, dar poate că, studiind aceste animale, putem identifica molecule sau căi metabolice care afectează și metabolismul uman”.
După masă, pitonii birmanezi, care pot atinge lungimi de peste 5 metri, își cresc inima cu 25% și își accelerează metabolismul de 4.000 de ori. Această adaptare le permite să rămână fără hrană între 12 și 18 luni fără efecte negative, lucru care a intrigat cercetătorii.
👉 Studiile pe șoareci indică potențialul medicinei umane
Cercetările au implicat hrănirea pitonilor tineri cu o masă echivalentă cu 25% din greutatea lor corporală, observându-se o creștere a peste 200 de molecule în sângele lor. A fost remarcată o creștere de peste 1.000 de ori a pTOS, care provine din bacteriile intestinale ale șerpilor. „Ne-am întrebat dacă acest metabolit influențează vreuna dintre schimbările fiziologice care au loc la șarpe după masă”, a adăugat Long.
Molecula pTOS a influențat apetitul șoarecilor, care au consumat cu 9% mai puțin în comparație cu grupul de control, având un impact diferit de medicamentele GLP-1, cum ar fi Wegovy. Prof. Leslie Leinwand a menționat: „Practic, am descoperit un inhibitor al apetitului care funcționează la șoareci fără unele dintre efectele secundare pe care le au medicamentele GLP-1”. Aceasta subliniază importanța cercetărilor suplimentare înainte de aplicarea acestor descoperiri în practică.