Specialiști fiscali dezbat impozitul pentru apartamentele utilizate ca sedii sociale fără activitate
Consultanții fiscali și contabili discută intens despre impozitul pe clădiri pentru apartamentele folosite ca sediu social al firmelor, dar fără o activitate economică reală. Ana Maria Bostan, expert contabil, explică că impozitele se stabilesc în funcție de utilizarea efectivă a spațiului, în timp ce alți specialiști arată că simpla declarare a adresei poate schimba categoria impozitului. %source% notează că situația generează interpretări diferite în special la aplicarea Codului fiscal pentru 2026.
👉 Regimul fiscal în funcție de utilizarea spațiului
În România, proprietarii de imobile plătesc anual impozite către bugetul local unde se află clădirea. Diferența majoră apare între impozitul pentru locuințe, de circa 0,1%, și cel pentru imobile folosite în scopuri comerciale, care poate atinge 1–1,3%. Conform Anei Maria Bostan, regimul fiscal depinde de activitatea desfășurată la adresă.
Expertul contabil detaliază: „Dacă imobilul rămâne locuință și firma are doar sediul social, fără desfășurarea efectivă a unei activități economice și fără deducerea de cheltuieli, clădirea se consideră rezidențială”. În schimb, când spațiul este folosit efectiv pentru afaceri și apar cheltuieli deductibile, imobilul intră în categoria nerezidențială sau mixtă, cu un impozit mai ridicat.
👉 Opinile contabile divergente privind încadrarea fiscală
Nu există un consens clar în rândul contabililor și consultanților fiscali asupra modului în care trebuie încadrat un apartament cu sediu social, dar fără activitate economică. Unii susțin că înscrierea adresei firmei duce automat la plata impozitului nerezidențial, generând costuri mai mari. Alții, precum Ana Maria Bostan, consideră esențială corelarea cu activitatea reală.
Adrian Bența, consultant fiscal, punctează: „Legea este neclară și nu distinge, de asta face fiecare cum crede. Personal, pentru firma mea am schimbat în nerezidențial pe simplul motiv că, atât timp cât dau un sediu social la o firmă, nu mai este destinație de locuință, chiar dacă locuiesc acolo”. Această lipsă de claritate fiscală poate duce la neconcordanțe și taxe suplimentare la controale.
