De ce a durat peste 20 de ani până la primul transplant cardiac de la Iași? Grigore Tinică: Au existat foarte multe persoane care s-au opus. Unele încă se opun”

Primul transplant cardiac realizat la Iași reprezintă finalul unui drum început în urmă cu mai bine de două decenii. Deși echipa Institutului de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George I.M. Georgescu” avea experiență și pregătire în domeniu încă din anii ’90, acreditarea centrului și începerea efectivă a programului au fost întârziate de modificări legislative repetate, de birocrație și, susține profesorul Grigore Tinică, de opoziția unor persoane care nu au dorit dezvoltarea unui centru de transplant în capitala Moldovei. Invitat la emisiunea „20 de minute de sănătate”, realizată de ZDI TV, managerul Institutului de Boli Cardiovasculare a povestit că ideea unui program de transplant cardiac la Iași nu este una nouă, ci a fost urmărită constant încă de la începutul anilor 2000. Chiar dacă echipa îndeplinea cerințele impuse la un moment dat, regulile se modificau înainte ca acreditarea să fie obținută, iar întregul proces trebuia reluat. Profesorul Grigore Tinică spune că pregătirea pentru transplantul cardiac a început cu mult înainte ca autoritățile să aprobe oficial programul. Primele stagii de pregătire în centre europene au avut loc încă din 1998, când a ajuns la Mont-Godinne, în Belgia, unde a asistat la transplanturi pulmonare. Un an mai târziu a fost la Viena, în clinica profesorului Ernst Wolner, unde a urmărit un transplant cardiac. Acesta spune că, în toți acești ani, medicii ieșeni au continuat să meargă în centre de excelență din Europa pentru a învăța tehnici noi și pentru a construi o echipă capabilă să realizeze astfel de intervenții. Momentul în care Institutul de Boli Cardiovasculare a încercat oficial să obțină acreditarea pentru transplant a venit în 2005. Însă, spune profesorul Tinică, procesul s-a blocat în repetate rânduri din cauza modificării criteriilor impuse de autorități. Întrebat de ce s-ar opune cineva înființării unui centru de transplant cardiac la Iași, profesorul Tinică a evitat să nominalizeze persoane sau instituții, spunând că nu și-a consumat energia încercând să afle cine îi pune piedici. „Nu este scopul meu să urmăresc toate lucrurile care se fac împotriva mea sau a colectivului nostru. Dacă aș sta să văd cine încearcă să ne pună piedici, nu am mai reuși să facem altceva. Au existat și modalități mai elegante de a-mi da altceva de lucru, cum ar fi invitațiile de a participa la activități politice: «Ai notorietate, lumea te cunoaște, vino la noi». Am refuzat de fiecare dată. Nu m-am dus în politică și nici nu mă voi duce”, a declarat chirurgul. Profesorul spune că, deși în România au existat perioade în care a fost exclus din anumite structuri profesionale, activitatea sa și a echipei de la Iași a fost apreciată la nivel internațional. Tinică subliniază că primul transplant cardiac realizat la Iași nu a fost rezultatul unei pregătiri de câteva luni, ci al unei experiențe acumulate în decursul mai multor decenii. „Acest transplant nu a venit dintr-un loc gol. Eu și o mare parte a echipei noastre am vizitat centre de excelență din Europa și din afara Europei: Belgia, Viena, Israel și alte locuri. Am fost și la Dublin, împreună cu colegii noștri de acolo. Am ales Dublin inclusiv pentru că există un zbor direct Iași–Dublin și, dacă am fi avut nevoie de ajutor, colaborarea putea fi organizată mai ușor. În transplantul de organe sunt conectate forțe extraordinare din foarte multe locuri”, a explicat managerul institutului. Potrivit profesorului Tinică, primul transplant cardiac realizat la Iași a implicat colaborarea mai multor echipe medicale din diferite țări, iar astfel de parteneriate sunt normale în domeniul transplantului. Grigore Tinică consideră că reușita acestei intervenții demonstrează că Iașul dispune deja de specialiștii necesari pentru un centru cardiovascular de nivel european, însă dezvoltarea este limitată de infrastructura actuală. Acesta a reluat și apelul pentru construirea Institutului Regional de Medicină Cardiovasculară, afirmând că principalul obstacol nu îl reprezintă lipsa personalului sau a fondurilor, ci lipsa unei decizii politice.