Cum îți dai seama că un copil nu aude bine? Dr. Daniel Rusu: „Otitele medii nedureroase sunt mai periculoase” | Consultația esențială, ZDI TV

Hipoacuzia la copil poate trece neobservată, mai ales atunci când nu este însoțită de durere sau febră. Dr. Daniel Rusu, medic primar ORL, explică în prima ediție a emisiunii ZDI TV „Consultația esențială” ce pot urmări părinții acasă, cum se pune diagnosticul, când se ajunge la chirurgie și de ce problemele urechii medii sunt adesea legate de nas și de polipi. Un proiect realizat în parteneriat cu Arcadia – Spitale și Centre Medicale. Un copil poate auzi mai slab fără să spună că are o problemă și fără să îl doară urechea. Tocmai de aceea, hipoacuzia la vârste mici poate fi descoperită târziu sau chiar întâmplător, în timpul unui consult pentru o altă infecție. Dr. Daniel Rusu, medic primar ORL, a explicat în prima ediție a noului format ZDI TV „Consultația esențială”, moderată de Diana Baltă, care sunt semnele discrete la care părinții ar trebui să fie atenți. Cea mai frecventă situație întâlnită în cabinet este legată de otita medie. Dacă aceasta provoacă durere și febră, părintele ajunge repede cu copilul la medic. Problema o reprezintă însă formele fără durere, care pot reduce auzul fără ca familia să își dea seama imediat. La vârste foarte mici, copilul nu are termen de comparație și nici capacitatea de a descrie o scădere a auzului. Chiar și la trei-patru-cinci ani, problema poate fi confundată cu neatenția, cu interesul mai mare pentru imagini sau cu un comportament mai introvertit. De aceea, medicul spune că unul dintre puținele indicii pe care părintele le poate urmări acasă este reacția copilului la voce, la intensități diferite. În multe cazuri, spune specialistul, hipoacuzia este descoperită cu ocazia unei infecții acute. Copilul este evaluat la nas, gât și urechi, iar examinarea scoate la iveală modificări ale urechii medii. În lipsa durerii, atenția părintelui la felul în care copilul răspunde în dialog rămâne esențială. Dr. Daniel Rusu recomandă ca problemele urechii să fie evaluate de medicul ORL chiar și atunci când copilul a fost văzut inițial de medicul de familie sau de pediatru. În cabinetul ORL, urechea poate fi examinată prin otomicroscopie, cu ajutorul microscopului optic, pentru a observa în detaliu modificările care produc scăderea auzului. Tratamentul depinde de ceea ce găsește medicul. În unele situații este suficientă medicația, iar în altele se recomandă o intervenție chirurgicală. Pentru otitele medii de acest tip, intervențiile sunt, spune medicul, relativ simple și cu eficiență mare. La copii, problemele urechii medii sunt strâns legate și de particularitățile anatomice ale vârstei. Trompa lui Eustachio, comunicarea dintre zona din spatele nasului și ureche, este încă imatură și se maturizează anatomic în jurul vârstei de șapte-opt ani. În timpul infecțiilor virale se poate bloca, iar copilul nu realizează întotdeauna că urechea i s-a înfundat sau că a început să audă mai slab. De aceea, consultul nu se oprește la ureche. Medicul ORL evaluează și nasul și, foarte important, dimensiunea polipilor, fiindcă asocierea dintre polipii mari și problemele urechii medii apare frecvent. La adult, discuția cu pacientul îi oferă medicului mai multe informații încă de la început: acesta poate spune când a început să audă mai slab, dacă problema a apărut brusc sau dacă există durere. Cauzele pot fi foarte diferite, de la dopuri de ceară, corp străin și perforații ale timpanului până la probleme ale urechii interne sau afectarea nervului auditiv. Evaluarea otomicroscopică este asociată cu investigații audiologice, iar uneori diagnosticul este completat prin CT sau RMN.