Cercetătorii finlandezi descoperă activitatea creierului asociată cu diferitele forme de dragoste

Cercetătorii finlandezi descoperă activitatea creierului asociată cu diferitele forme de dragoste

Cercetătorii de la Universitatea Aalto din Finlanda au realizat un studiu inovator care explorează activitatea creierului în timp ce subiecții își imaginează diferite forme de dragoste. Acest studiu, realizat pe un grup de 55 de părinți care s-au declarat într-o relație de dragoste, folosește tehnici avansate de imagistică pentru a analiza cum diferite tipuri de iubire activează zone distincte ale creierului.

Utilizând imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (RMN), cercetătorii au observat că dragostea pentru copii a generat cea mai puternică activitate cerebrală, urmată îndeaproape de dragostea romantică. De asemenea, în cadrul studiului au fost incluse și alte tipuri de iubire, cum ar fi cea pentru prieteni, străini, animale de companie și natura.

Rezultatele au arătat că activitatea creierului este influențată nu doar de apropierea față de persoana iubită, ci și de natura acesteia, fie că este vorba despre o ființă umană sau nu. Dragostea pentru străini a fost asociată cu o activare cerebrală mai scăzută comparativ cu dragostea din relații apropiate. În contrast, iubirea față de natură a activat sistemele de recompensă și zonele vizuale ale creierului, fără a stimula zonele sociale.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că activitatea cerebrală a celor care dețin animale de companie poate fi identificată distinct. Un aspect surprinzător al studiului a fost similitudinea zonelor cerebrale activate de dragostea între oameni, cu diferențe semnificative doar în intensitate.

Pentru a evalua efectul diferitelor forme de dragoste, cercetătorii au comparat răspunsurile cerebrale ale participanților la povești neutre, cum ar fi privirea pe fereastra autobuzului sau activități banale. Participanții au fost, de asemenea, rugați să își imagineze emoțiile timp de zece secunde, după ce au ascultat fiecare poveste.

Aceasta nu este prima cercetare a echipei din Finlanda în domeniul iubirii. În ultimul an, cercetătorii au desfășurat studii similare pentru a adânci cunoștințele despre emoțiile umane, stabilind o legătură între experiențele fizice ale iubirii și relațiile interumane apropiate.

Înțelegerea mecanismelor neuronale care stau la baza iubirii ar putea ghida discuțiile despre natura acesteia, despre conștiință și legăturile umane, dar cercetătorii speră, de asemenea, că rezultatele lor vor contribui la dezvoltarea intervențiilor de sănătate mintală pentru diverse probleme, inclusiv tulburările de atașament, depresia și dificultățile relaționale.