VIDEO | Primul transplant de cord de la Iași, între „mâna lui Dumnezeu” și curajul unei echipe. Grigore Tinică: „Pacientul nu ar fi ajuns la sfârșitul lunii”

Primul pacient care a primit o inimă nouă la Iași era în șoc cardiogen, suferise un stop cardiac și dezvoltase disfuncții ale mai multor organe. La ZDI TV, chirurgul Grigore Tinică a explicat de ce intervenția a fost una la limită, cum a fost acceptată o inimă care inițial funcționa la doar 10% și de ce reușita readuce în discuție proiectul Institutului Regional de Medicină Cardiovasculară. „Succesul deplin va fi atunci când pacientul va pleca acasă și va dansa la nunta fiicei sale.” Așa descrie chirurgul Grigore Tinică limita dintre o operație reușită tehnic și o viață recuperată cu adevărat. La câteva zile după primul transplant de cord realizat la Iași și în regiunea Moldovei, managerul Institutului de Boli Cardiovasculare a vorbit la ZDI TV despre o intervenție în care fiecare etapă a fost, în sine, o victorie: momentul în care inima donatorului a început să bată, ieșirea pacientului din circulația extracorporală, detubarea și primele ședințe de kinetoterapie. Pacientul, un bărbat de 44 de ani din județul Vaslui, era cunoscut de centrul ieșean din 2024 și de cel de la Târgu Mureș din 2023. Avea cardiomiopatie dilatativă, internările deveniseră tot mai dese, iar în ultima perioadă suferise și un stop cardiac. Fusese resuscitat, intubat și trecuse prin două proceduri de ablație. Avea implantat un defibrilator, dar continua să prezinte „furtuni electrice”, episoade grave de tahicardie sau fibrilație ventriculară. „Cardiologii noștri au spus că pacientul nu ar fi ajuns la sfârșitul lunii”, a declarat Tinică. Potrivit chirurgului, bolnavul era dependent de medicamente și de aparate, se afla în insuficiență cardiacă clasa IV NYHA și în șoc cardiogen, iar ficatul și rinichii începuseră să fie afectați. „Practic, era pe ultima sută de metri. Nu puteam ști care dintre aceste episoade ar fi fost ultimul.” Complexitatea cazului nu a ținut însă numai de starea receptorului. Și inima donatorului a ridicat probleme. Tinică a explicat că, după un stop cardiac și resuscitare, primele examinări indicau o fracție de ejecție de aproximativ 10%, nivel care ar fi făcut ca organul să fie refuzat în multe centre. Sub tratament, funcția inimii s-a ameliorat până în jurul valorii de 50%, iar echipa a decis că poate fi transplantată. „Am avut un pacient marginal și un donator marginal. Evoluția de până acum arată că îndrăzneala și curajul nostru au dat rezultate bune.” Operația s-a desfășurat în cadrul unui maraton de prelevări și transplanturi care a mobilizat echipe din mai multe spitale și din străinătate. În timp ce inima era pregătită pentru pacientul de la IBCV, o echipă din Italia a prelevat plămânii aceluiași donator. Tinică spune că această situație a făcut procedura și mai dificilă: organele sunt foarte apropiate, iar fiecare etapă trebuie coordonată astfel încât să nu fie compromis nici cordul, nici plămânii. Reușita a depins, prin urmare, nu doar de chirurgii aflați la masa de operație, ci și de cardiologi, anesteziști, perfuzioniști, coordonatori de transplant, personalul tehnic și echipele de prelevare. Intervenția a venit după mai bine de două decenii de pregătire. Grigore Tinică spune că a asistat la transplanturi pulmonare în Belgia încă din 1998 și la un transplant cardiac la Viena în 1999. Institutul din Iași a depus primele documente pentru acreditare în 2005, dar procedura s-a prelungit. „Am făcut toți pașii și, de fiecare dată când îi îndeplineam, se schimba legislația și apăreau alte criterii”, a spus managerul IBCV. Tinică a susținut că au existat de-a lungul timpului și persoane care s-au opus dezvoltării programului, fără a le nominaliza. A vorbit despre invitații de a intra în politică, pe care afirmă că le-a refuzat, dar și despre excluderea din comisii profesionale din țară. În paralel, spune că echipa ieșeană a construit colaborări în Belgia, Austria, Israel, Irlanda și alte centre. Primul transplant cardiac nu rezolvă însă problema spațiului în care funcționează institutul. IBCV are 130 de paturi și deservește pacienți din întreaga Moldovă, inclusiv din Galați, Brăila, Focșani și Buzău. „Suntem deja un centru regional, dar infrastructura nu ne permite să ne dezvoltăm la justa valoare a cadrelor medicale care există în Iași”, a spus Tinică. Pentru pacienții cu insuficiență cardiacă avansată, deschiderea programului la Iași poate scurta drumul către evaluare și tratament, dar aduce și obligații permanente: listă de așteptare, monitorizare continuă, disponibilitate pentru intervenții contra cronometru și îngrijire post-transplant de lungă durată. Tinică insistă că operația din 11 iulie nu a fost o demonstrație singulară, ci începutul unei activități care trebuie susținută cu spații, aparatură, medicamente și echipe suficiente. Altfel, performanța chirurgicală riscă să rămână mai mare decât capacitatea infrastructurii în care este realizată. De aici, discuția a ajuns la Institutul Regional de Medicină Cardiovasculară, proiectul unui spital nou la Miroslava, ratat la finanțarea inițială prin PNRR și aflat de ani buni în căutarea unei surse de bani. Managerul IBCV respinge argumentul potrivit căruia Iașul ar putea construi un spital, dar nu ar avea personal pentru a-l face să funcționeze. Institutul are memorandumuri de colaborare cu Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” și cu UMF „Grigore T. Popa”, iar în unitate se pregătesc, potrivit lui Tinică, aproximativ 160 de rezidenți. „La congresele internaționale mă întâlnesc cu medici români care mă întreabă când se va deschide Institutul Regional, pentru că vor să vină să lucreze aici”, a afirmat chirurgul. În opinia sa, principala problemă nu este lipsa medicilor, ci lipsa deciziei politice și teama de proiecte mari. „Pentru un nou spital la Iași nu există voință politică. Bani s-ar putea găsi”, a spus chirurgul. Argumentul său este că un spital nou nu trebuie gândit doar ca o clădire în care sunt mutate secțiile existente. Proiectul de la Miroslava includea chirurgie cardiovasculară pentru adulți și copii, cardiologie, terapie intensivă, recuperare, îngrijiri paliative cardiovasculare și un centru pentru insuficiență cardiacă, asistare circulatorie și transplant. Chirurgul spune că vede în continuare numeroși rezidenți pasionați și că Iașul va avea specialiști de nivel înalt și peste două sau trei decenii. Pentru aceasta, consideră că școala trebuie să recunoască diferențele reale dintre elevi și să încurajeze competiția loială. „Avem medici tineri foarte buni. Unii rămân, alții pleacă. Dar cei extraordinar de pasionați vor rezolva problema”, arată Tinică.