Tuburile care sperie părinții, dar pot salva respirația copiilor: ce este terapia High-Flow

Pentru orice părinte, imaginea propriului copil internat într-un spital, cu două tuburi fine prin care primește oxigen, poate fi copleșitoare. În realitate însă, medicii atrag atenția că aceste dispozitive nu sunt un motiv de panică, ci parte dintr-o terapie modernă, blândă și eficientă, menită să susțină respirația copilului și să grăbească recuperarea. Prezentă la cea de-a XI-a ediție a Conferinței Naționale de Medicină de Urgență și Dezastre, dr. Daniela Mitrofan, medic primar în medicină de urgență la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) a Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Cluj-Napoca, explică pe larg ce înseamnă terapia HFNC (High-Flow Nasal Cannula), cunoscută și ca terapia cu flux mare de oxigen, demontând temerile frecvente ale părinților și oferind informații esențiale despre această metodă modernă de susținere a respirației. Mai mult, specialista subliniază un confort major pentru micul pacient, aspect care reduce considerabil agitația din timpul internării. „Un alt avantaj major este că oxigenul este încălzit și umidificat, aspect deosebit de important mai ales la sugari și la copiii mici, ale căror căi respiratorii sunt foarte sensibile”, a adaugat aceasta. În cadrul comunității medicale, utilitatea acestei terapii este exemplificată printr-un caz practic: un sugar de patru luni, infectat cu virusul respirator sincițial (RSV), care ajunge la spital cu o saturație a oxigenului de doar 87% și o detresă respiratorie moderată. Medicul arată că, deși parametrii de pornire par îngrijorători, intervenția rapidă cu High-Flow poate schimba radical evoluția în doar câteva ore. Conform dr. Mitrofan, acest sistem funcționează ca un suport temporar excelent, oferind plămânilor posibilitatea să se odihnească. Dr. Mitrofan precizează că răspunsul la tratament se vede extrem de repede, adesea în primele 30-60 de minute. Dacă efortul respirator scade, iar saturația urcă peste 92-94%, concentrația de oxigen poate fi redusă treptat, iar copilul poate scăpa de tuburi după doar o scurtă perioadă, fără să mai riște un transfer la terapie intensivă. Întrebată despre temerile legate de siguranța procedurii, dr. Daniela Mitrofan menționează că pot apărea mici complicații locale, cum ar fi epistaxisul (sângerările nazale) sau leziunile la nivelul nasului, dar subliniază că acestea se previn simplu, „prin dimensionarea corectă a canulei”. De asemenea, din cauza debitului mare de aer, copiii mici pot înghiți aer, apărând distensia gastrică (burtica umflată). În aceste situații, dacă este necesar, medicii montează o sondă nazo-gastrică de decompresie.