Medicii de la spitalul Elena Doamna diagnostichează lunar cazuri de teratom ovarian
La Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Elena Doamna” din Iași, medicii identifică în fiecare lună aproximativ două cazuri de teratom ovarian, tumori rare, dar cu aspect vizual impresionant, care pot conține păr, dinți sau grăsime. Conform specialiștilor, majoritatea acestor formațiuni sunt benigne, doar un procent mic, de circa 2%, având potențial malign, notează reprezentanții spitalului.
👉 Diagnostic diferențial și metode imagistice utilizate pentru teratom ovarian
Diagnosticul diferențial al teratomelor ovariene este complicat deoarece acestea pot fi confundate cu afecțiuni precum chisturi dermoide, endometrioză, fibroame sau chiar sarcină ectopică ori cancer, explică Dr. Mădălina Ciuhodaru, șefă de secție. Pentru a pune un diagnostic precis, medicii recurg la investigații imagistice, precum ecografie, tomografie computerizată (CT) și rezonanță magnetică (RMN), iar tratamentul este exclusiv chirurgical.
De cele mai multe ori, descoperirea acestor tumori la Elena Doamna Iași survine în situații de urgență, când paciente se prezintă cu dureri sau absența menstruației. Diagnosticul final se confirmă prin examen anatomopatologic, după efectuarea investigațiilor și a analizelor complementare, dacă este cazul.
👉 Incidența și particularitățile teratomului ovarian
Teratomul ovarian reprezintă între 10 și 20% din toate tumorile ovariene și este cea mai frecventă tumoare ovariană la copii și femei tinere, cu o incidență estimată între 1,2 și 14,2 cazuri la 100.000 de paciente, afirmă Dr. Ciuhodaru. Aceasta apare mai ales la femeile cu vârste între 20 și 40 de ani, perioada reproductivă, și este adesea descoperită întâmplător, în contextul durerii sau al unei torsiuni ovariene.
Dimensiunile tumorilor pot varia de la formațiuni mici, dificil de observat, până la cele foarte mari. Cel mai mare teratom tratat de medicul ieșean a măsurat 16 centimetri și a fost diagnosticat la o pacientă de peste 60 de ani. Specialiștii consideră că aceste formațiuni provin dintr-un geamăn „înghițit” în viața intrauterină, o anomalie de dezvoltare de multe ori necunoscută pacientei.