Discuții despre reglementarea dreptului de a muri în România
Discuții despre reglementarea dreptului de a muri în România
În urma scandalului de la Spitalul "Sf. Pantelimon" din Iași, s-a deschis o dezbatere importantă în spațiul public privind reglementările legale referitoare la pacienții aflați în stadii terminale. Un aspect crucial al acestei discuții este învățarea că, în România, nu există reglementări clare care să permită pacienților să renunțe la proceduri medicale care le-ar putea prelungi viața, dar care, în același timp, le-ar amplifica suferința.
Comparativ cu sistemul american, unde concepte precum "DNR" (do not resuscitate) și "directiva în avans" sunt standardizate, România pare să fie cu mult în urmă. Prof. dr. Liviu Oprea, președintele Colegiului Medicilor din România, filiala Iași, subliniază necesitatea unei discuții ample la nivel de societate privind aceste chestiuni, înainte de a se ajunge la modificări legislative.
Potrivit specialistului în etica medicală, în România nu se discută despre "dreptul de a muri", ceea ce înseamnă că pacienții nu au un control real asupra deciziilor luate în ultimele faze ale vieții lor. De aceea, medicii au obligația morală de a interveni pentru a salva viața pacientului, considerând că acesta are "dreptul de a trăi".
O altă problemă majoră o reprezintă pacienții care nu mai pot lua decizii în nume propriu. Legea actuală din România nu clarifică cine ar putea lua decizii medicale în locul lor. Prof. dr. Oprea menționează conceptul de "curatelă", care permite unui membru al familiei sau unei persoane apropiate să decidă în locul pacientului, însă acest proces este complicat și de lungă durată, necesitând expertize legal-medicale.
În situații de urgență, când pacienții ajung brusc la spital, medicii se confruntă cu incertitudinea de a lua decizii fără o regulamentare clară. De cele mai multe ori, medicii discută cu familia pacientului pentru a lua o decizie comună, deși nu sunt obligați legal să facă acest lucru. Totuși, majoritatea preferă să implice apropiații pentru a evita eventuale neînțelegeri ulterioare.
Prof. dr. Oprea adaugă că, în prezent, medicii lucrează adesea "neacoperiți" de legi care să le protejeze deciziile. De exemplu, în cazul în care o decizie medicală nu este bine primită de familie, medicii nu au un protocol care să le susțină acțiunile. Conceptul de "decizie profesională" prevalează, dar din păcate, nu este suficient pentru a proteja medicii de acțiuni legale.
Exemplele recente, cum ar fi perioada pandemiei de COVID-19, au demonstrat presiunea cu care se confruntă medicii români, care au fost nevoiți să facă alegeri dificile privind tratamentele pacienților în funcție de resursele disponibile. Deși protocoalele din alte țări sugerează prioritizarea resurselor critice pentru cei cu șanse mari de supraviețuire, medicii români au acționat pe propria răspundere.
De aceea, se impune o reglementare clară a acestor aspecte, pentru a asigura protecția atât a pacienților, cât și a medicilor în sistemul de sănătate din România.