Bronhopneumopatia obstructivă cronica (BPOC) este afecțiunea care ne omoară, puțin câte puțin, lăsându-ne fără aer și dând foarte puține semne. O tuse mai accentuată dimineață, o ușoară reducere a capacității de efort, care se agravează cu trecerea timpului, niște episoade de oboseală. Pacienții ajung la medic gâfâind, la o exacerbare a bolii, iar riscul de deces în prima săptămână de internare este foarte mare. Iar capacitatea pulmonară pe care o pierdem s-ar putea să nu o mai putem recupera și să rămânem dependenți toată viața de oxigen. Deși fumătorii sunt principalii vizați de această afecțiune și oamenii din mediul rural, care au ars lemne ude sau biomasă toată viața și au stat în fumul respectiv, nu sunt ocoliți. Nici cei din marile orașe, puternic afectate de poluare, care inhalează particule de PM 2,5 și PM 10 pe lângă noxele emise de mașini. Ziarul de Sănătate a participat în weekendul 12 – 14 iulie, la Cheile Grădiștei, la o reuniune a jurnaliștilor de sănătate pe acest subiect al „ucigașului tăcut”, organizată de Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România (COPAC). BPOC e a treia cauză de deces din România, dar agravările sistemului respirator reprezintă comorbidități puternice pentru problemele cauzate de inimă, care simte nevoia să compenseze lipsa de oxigen printr-o funcționare la turație maximă. Specialiști din întreaga țară au discutat cu jurnaliștii de sănătate pe acest subiect: unde suntem, ce putem face și ce trebuie să cerem de la Ministerul Sănătății pentru a putea lupta mai eficient împotriva bolii. Citiți în continuare materialele care fac parte din amplul dosar realizat de „Ziarul de Sănătate”. Una dintre cele mai mari dorințe ale pneumologilor români este să poată încadra „Boala pulmonară obstructivă cronică”, cunoscută sub numele de BPOC, ca fiind o prioritate de sănătate publică în România. Ei văd asta zilnic în spital, explică prof.dr. Roxana Nemeș, președinte în exercițiu al Societății Române de Pneumologie. Oameni care vin „gâfâind”, la un pas de a nu mai putea să respire, care cer ajutorul medicilor adesea când este prea târziu. Dr. Radu Crişan Dabija, managerul Spitalului de Pneumoftiziologie din Iaşi, povesteşte că statisticile de acum zece ani prognozau că până în 2020 BPOC va reprezenta a treia cauză de mortalitate în lume. Medicul spune că la vremea respectivă anul 2020 părea îndepărtat și statistica la fel. Acum, în 2024, previziunile de atunci s-au adeverit, în continuare numărul de pacienți cu BPOC fiind în creștere, și nu există un orizon de îmbunătățire a acestei situații. Specialistul spune că în România boala este uneori greu de diagnosticat deoarece pacienţii au diverse explicaţii pentru simptomele pe care le prezintă. Medicii pneumologi care au luptat zeci de ani pentru convingerea populației asupra riscurilor fumatului au acum în față o nouă provocare: țigările electronice sau cele cu tutun încălzit. Spre deosebire de alți ani, acum provocarea este dublă: în unele țări, precum Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, unde o parte a corpului medical promovează țigările electronice ca mijloc de renunțare la fumatul clasic, considerat mult mai nociv. Unul dintre argumentele principale ale medicilor pneumologi care luptă cu BPOC este că, depistată din timp, boala poate avea o povară economică mult mai redusă asupra sistemului de sănătate din România. Prof.dr. Florin Mihălțan, medic primar pneumolog, fost președintele al Societății Române de Pneumologie, explică faptul că toate aceste evaluări economice sunt raportate la modul în care se pune diagnosticul și la cum este înregistrat pacientul în sistemul medical. Cei mai mulți pacienți care ajung să dezvolte BPOC au ca numitor comun fumatul ca factor de risc. Dar un număr semnificativ de pacienți, în creștere în ultimii ani, dezvoltă această boală și pe fondul poluării excesive, care duce inclusiv la apariția cancerului pulmonar. Prof.dr. Roxana Ulmeanu, medic primar pneumolog, la rândul ei fost președinte al Societății Române de Pneumologie, spune că un pacient care suferă de BPOC are un risc de până la 6 ori mai mare în cazul cancerului pulmonar, pe care-l numește „cel mai rău dintre toate”.