Schimbări în tranzacțiile imobiliare: Certificat de atestare fiscală necesar

Persoanele care doresc să vândă sau să cumpere clădiri și terenuri, inclusiv locuințe, vor fi obligate să obțină un certificat de atestare fiscală de la ANAF. Aceasta este o măsură propusă în cadrul unui proiect de modificare a Codului de procedură fiscală, inițiat de Ministerul Finanțelor.

Certificatul de atestare fiscală va conține informații despre eventualele datorii ale proprietarului. Dacă sunt datorii, acesta va putea include acordul organului fiscal central pentru vânzarea bunului, specificând contul în care trebuie realizată plata obligațiilor fiscale datorate.

Notarul are responsabilitatea de a verifica, înainte de a autentifica contractul de vânzare, existența dovezii de plată a datoriilor conform cerințelor ANAF. Aceasta se va face fie până la suma obținută din vânzare, fie până la valoarea datoriilor fiscale restante, după caz.

În cazul în care se încheie un contract de donație, transferul dreptului de proprietate va fi posibil doar dacă donatorul nu are datorii fiscale restante, conform certificatului de atestare fiscală.

Dacă persoana care primește dreptul de proprietate are datorii, notarul va informa ANAF prin trimiterea unei copii a titlului de proprietate obținut în urma transferului. Organele fiscale pot dispune măsuri asiguratorii sau pot institui sechestru executoriu în situația în care noul proprietar nu achită datoriile restante în termen de 15 zile de la notificare.

Ministerul Finanțelor justifică aceste reglementări prin necesitatea de a preveni pierderile în colectarea veniturilor bugetare, stabilind condiții pentru tranzacțiile imobiliare, astfel încât acestea să fie legate de plata datoriilor deja existente. În absența acestei măsuri, există riscul ca proprietarii să devină insolvabili, ceea ce ar duce la imposibilitatea recuperării datoriilor de către bugetul de stat.

Autoritățile menționează că, de asemenea, și datoriile față de bugetele locale vor condiționa transferul dreptului de proprietate. Noua reglementare nu are intenția de a bloca tranzacțiile, ci de a asigura că statul acționează similar unui creditor privat în ceea ce privește recuperarea veniturilor.