O firmă din Iași ajută milioane de călători din toată lumea cu manipularea bagajelor. A lucrat și pentru ultimul terminal de la Aeroport

La maratonul de construire de soluții pentru anumite probleme aeroportuare, de la supravegherea unei zone până la fluidizarea traficului pasagerilor în terminal, o informație a trecut oarecum „pe sub radar”. Directorul general al aerogării, Romeo Vatră, a menționat în șirul aplicațiilor pe care le așteptau organizatorii competiției Hack Air Iași („Hackathon”) exemplul sistemului de sortare și transport bagaje amplasat în subsolul celui mai nou terminal de pasageri. „Mașinăria” ocupă aproape jumătate din spațiul de acolo, este complet automatizată și supravegheată precum circulația auto dintr-un mare oraș: dintr-un dispecerat cu o mulțime de monitoare de urmărire și control. Ceea ce a subliniat directorul Vatră este că întreg sistemul a fost construit și pus la punct de o firmă din Iași – mai bine zis, o firmă ieșeană, și nu o filială sau un punct de lucru al unui grup industrial din țară sau din afară. „Ziarul de Iași” a scris despre banda de bagaje de la Aeroportul Iași. Cu toții vedem doar banda pe care lăsăm valizele la check-in și, la sosire, caruselul de bagaje – chiar așa se numește – de unde ne recuperăm trollerul care a călătorit în cala avionului. Dar sub acest carusel se află un întreg labirint, prin care sosesc bagajele sau pe unde pleacă spre ce avion trebuie să le ia. Undeva în tot acest lanț sunt cei care, lângă avion, mânuiesc aceste bagaje în cală sau invers, în mașinile de transport. Din nefericire, tehnologia firmei ieșene nu cuprinde și această verigă. În schimb, am aflat că orice valiză care trece prin sistem este cântărită, scanată, se știe în orice moment unde se află pe banda transportoare și a cui este și, mai ales, ce destinație are. Puteți avea încredere că bagajul dumneavoastră se află „pe benzi bune”. Așa se și numește firma ieșeană care le construiește, Self Trust. Numele e în engleză pentru că exportă benzi, și nu doar pentru bagaje, pe toate continentele. „De aici, din Iași?” „Da.” „Totul fabricat în Iași?”, am insistat. „Da.” „Unde ați exportat, în toată lumea?” „Da”, a venit imperturbabil același răspuns din partea ghidului pus la dispoziție de companie să ne arate de unde începe fabricarea pieselor și subansamblelor și cum arată și funcționează totul la final. Evident, pentru o linie de bagaje cum este cea de sub T4 e nevoie de spațiu. O hală de 3.000 mp este un loc potrivit – deși ne-am întrebat cum poate să încapă tot sistemul, de la check-in-ul cu birouri cu tot până la capătul liniei de transport și sortare. Pe linia de fabricație tocmai era în montaj și pregătire pentru teste un asemenea sistem destinat unui aeroport din capitala Iordaniei. În așteptare, unul pentru un aeroport turcesc, iar gata de expediție așteptau componente împachetate în cadre metalice cu dimensiuni standard pentru transport pe camioane și în containere de marfă către un aeroport din Libia. „Ar trebui să veniți peste două săptămâni să vedeți seria de teste prin care trebuie să treacă linia la care lucrăm acum”, ne spune însoțitorul. „Ce fel de teste?”, întrebăm. De tot felul, ni se răspunde, de la momentul predării bagajului, prin eventuale pene de curent, până la deturnarea lui dacă scanarea indică un conținut potențial periculos sau nepermis, inclusiv cântărirea bagajului, înregistrarea video, urmărirea lui cu o mulțime de senzori. Aproape că ne-am pierdut. În schimb, cei câțiva angajați din hală știau precis unde se află și ce fac: fiecare avea în față schița ansamblului la care lucra și toți arătau că știu ce au de făcut. „Am început în 1999 cu fabricarea curelelor de transmisie pentru industria lemnului. Apoi a benzilor transportoare pentru această industrie”, ne spune ghidul, care ne invită să ne imaginăm ce a însemnat asta, pornind de la greutatea bucăților de lemn. Prima comandă pentru o bandă transportoare de bagaje la un aeroport a venit în 2010. Solicitant a fost Aeroportul Baia Mare, care avea nevoie de înlocuirea unei asemenea benzi. Nu era un sistem mare, dar cererea a picat ca de nicăieri. „N-am mai făcut așa ceva, nu pentru aeroporturi, de ce noi?”, a rememorat însoțitorul nostru debutul de atunci. Dar directorul aerogării maramureșene a insistat că pot să facă asta și că nu vrea să meargă la firme de profil, altminteri mai scumpe. Acela a fost momentul intrării în producția de benzi transportoare pentru aeroporturi. Într-o altă hală, împărțită pe secții, vedem de unde vin componentele – de la benzile propriu-zise, din materialul acela cauciucat rezistent la uzură, dar rezistent și la tendința de alunecare a orice se află pe el, și până la elementele componente ale sistemului, în special cele metalice, confecționate la dimensiuni precise, inclusiv în ceea ce privește planeitatea. Poate ar fi trebuit să întrebăm dacă s-au gândit să facă și ceasuri mecanice. Mașinile care realizau toate aceste componente sunt, unele, unicat – precum cea de tăiere cu jet de apă cu presiune. „Taie precis coli metalice cu grosime de până la 8 centimetri, mai gros decât blindajul unui tanc”, ne explică reprezentantul oficial al firmei. Ne-a arătat însă altceva decât un tanc: plăci din marmură artificială, tăiate într-un anume fel pentru că trebuiau să aibă o anumită geometrie – și aceea foarte precisă, cum altfel? În firmă lucrează cam 80 de oameni, dar forța de muncă atât de înalt calificată este greu de găsit, ne spune interlocutorul. Am întâlnit acolo angajați cu o vechime de peste 20 de ani, aproape cât firma, dar și oameni noi, chiar și străini, aflați în termenul celor trei luni de probă. Pe lângă aceștia, firma are și un departament care îi definește profilul tehnologic înalt: cel de cercetare-proiectare. De aici vin schițele tehnice pe care le-am văzut la cei din hala de asamblare. Tot de aici vin programele de acționare a sistemelor de transport/ sortare. Chiar dacă acum obiectul principal de activitate este construirea sistemelor de bagaje pentru aeroporturi, cei de la Self Trust nu au abandonat primele preocupări ale firmei. De altfel, cam 15 la sută din cifra de afaceri vine din producția benzilor non-aeroportuare. La momentul vizitei noastre, într-o secție se lucra la benzi pentru o cunoscută firmă de dulciuri și panificație din Republica Moldova. De altfel, multe firme românești din domeniul alimentar au benzi transportoare făcute la Iași. Iar cele destinate industriei alimentare trebuie alese în funcție de ceea ce transportă: un aluat alunecă mai ușor, un biscuit are altă aderență, ne spune ghidul unul dintre secretele deprinse în atâția ani de activitate. Pe holurile dintre birouri, o galerie de imagini cu produsele Self Trust construite și livrate de-a lungul anilor ne arată ce mai transportă benzile firmei: coletele firmelor de curierat, produse din industria farma, cumpărături din magazine pe care fiecare le punem pe bandă la casă. Lista de clienți este afișată pe pagina companiei ieșene. Sunt zece producători de sisteme de transport și sortare a bagajelor în toată Europa, ne mai spune ghidul nostru. Vrem să exportăm mai mult, deci va trebui să concurăm cu ei, ne-a dezvăluit el strategia viitoare a firmei care a dotat până acum aproape o sută de aeroporturi din lume cu linii de bagaje.