Unul dintre simbolurile fotbalului românesc, Mircea Lucescu, împlinește mâine 80 de ani. Are 35 de trofee cucerite ca tehnician: printre altele, a fost campion al României, cu Dinamo București și Rapid București, al Turciei, cu Galatasaray Istanbul și Beșiktaș Istanbul, al Ucrainei, cu Șahtior Donețk și Dinamo Kiev, a obținut Cupa UEFA în 2009, cu Șahtior, și Supercupa Europei în 2000, cu Galatasaray. Acum conduce naționala de fotbal a României și este pe locul III în clasamentul celor mai titrați antrenori ai lumii, fiind depășit doar de Alex Fergusson și Josep Guardiola. În 2019, Lucescu, care e pe locul VI în lume la nivelul numărului meciurilor de Champions League antrenate, 115 din cele peste 1.500 ale carierei, a fost plasat de celebra revistă France Football în top 50 antrenori ai lumii. Cunoscător a șapte limbi străine, Mircea Lucescu a calificat România la turneul final al Campionatului European din 1984, într-un moment în care faza finală reunea doar opt echipe. În cea mai spectaculoasă campanie de calificare din istorie, tricolorii au câștigat o grupă din care a făcut parte campioana lumii, Italia, și alte echipe mari, precum Cehoslovacia și Suedia. „Il Luce” a făcut din Dinamo finalului anilor 1980 una dintre cele mai tari echipe europene și a condus apoi Internazionale Milano (1998-1999) și alte cluburi din primele două ligi ale Italiei. A format celebra „Brescia romena”, la care i-a adus pe Hagi, Răducioiu, Sabău, Lupu și Mateuț, a antrenat naționala Turciei (2017-2019), a pregătit staruri ca Ronaldo, Roberto Baggio sau Simeone și a avut un rol determinant în formarea ori ascensiunea unor jucători de top ai lumii, în frunte cu Pirlo. Fabuloasa carieră de antrenor a lui Lucescu a apărut după un parcurs de excepție și ca jucător. De șapte ori campion cu Dinamo, cu 361 de partide în prima ligă și 78 de goluri, a jucat 70 de meciuri la națională, pentru care a marcat de nouă ori. Interesant este faptul că a debutat la tricolori din Divizia B, de la Știința București, unde fusese împrumutat de Dinamo. De multe ori a fost căpitanul naționalei, inclusiv la turneul final al Campionatului Mondial din 1970, unde au ajuns 16 echipe. Lucescu a evoluat pe postul de extremă, stânga (deși dreptaci, a ajuns în acea zonă din cauza faptului că „Săgeata Carpaților”, Ion Pîrcălab, domina autoritar flancul opus) sau dreapta, după plecarea lui Pîrcălab, fiind renumit pentru inteligența în joc și centrările de calitate pe care le dădea, centrări care au contribuit din plin la cucerirea Ghetei de Aur de către Dudu Georgescu, în 1975 și 1977. În august 2023, Mircea Lucescu a primit titlul de cetățean de onoare a Iașului, distincție care i-a fost acordată în mod oficial, în Palatul Roznovanu, pe 2 decembrie 2024. În cele ce urmează, punctăm, pe scurt, zece episoade care subliniază legăturile speciale pe care „Împăratul” fotbalului românesc le are cu Iașul. Naționala de fotbal a României a jucat o singură dată la Iași. S-a întâmplat pe 29 iulie 1984, la prima apariție a tricolorilor după turneul final al Campionatului European, derulat cu o lună înainte. În fața unui stadion arhiplin (au fost 25.000 de spectatori!), România trecea de China într-un meci amical care s-a încheiat cu scorul de 4-2. Lucescu, care a decis să aducă naționala în Copou, a folosit atunci toate vedetele echipei, care conducea în minutul 50 cu 4-0, grație golurilor semnate de Rednic, Cămătaru, Orac și Balint. După minutul 80, chinezii au punctat de două ori, partida arbitrată de ieșeanul Virgil Antohi încheindu-se cu 4-2. Imediat după meci, Lucescu și-a aniversat ziua de naștere la Restaurantul Moldova. Mircea Lucescu a ajutat de mai multe ori Politehnica Iași. Datorită lui Lucescu, Poli a făcut un cantonament în Franța în 1984, unde a jucat un amical cu Guingamp (a fost 1-1), club la care a evoluat apoi stoperul Generației de Aur, Gică Mihali. După un an, tot ca urmare a lobby-ului făcut de antrenorul naționalei, cunoscuta echipă spaniolă Celta Vigo a disputat o partidă de verificare cu Poli, în Copou. Apoi, în 2002, când antrena Beșiktaș, Mircea Lucescu a donat două rânduri de echipament echipei ieșene, după ce în 1982 dăduse echipei ieșene mingi Adidas Tango, baloane cu care se jucase la Mondialul din Spania. Una dintre cele mai adânci urme lăsate de Mircea Lucescu la Iași a fost aducerea stelarei echipe Șahtior Donețk în Copou. Acest lucru s-a întâmplat pe 7 septembrie 2007, când Poli, care era pregătită de regretatul Ionuț Popa, a învins trupa ucraineană cu 1-0, ca urmare a unui gol reușit de Kalai, în minutul 88. În Copou, Lucescu a contat pe vedete uriașe, ca internaționalii brazilieni Fernandinho (peste 50 de selecții la naționala „cariocas” și 264 de meciuri la Manchester City), Ilsinho, Jadson, Luiz Adriano sau Willian (70 de prezențe în tricoul Braziliei, 234 de partide la Chelsea), ultimul debutând la Șahtior în duelul de la Iași. Mircea Lucescu a ajutat și numeroase persoane din Iași. În 2003, când era imaginea firmei turcești Beko, a donat unor biserici, spitale și așezăminte sociale locale numeroase aparate electrocasnice (frigidere, mașini spălat, congelatoare). În plus, Lucescu a sprijinit ani la rând Asociația Pro Ruralis Iași, care oferă burse copiilor din mediul rural cu posibilități materiale reduse, burse cu care aceștia se pot întreține total pe parcursul școlii. Pro Ruralis este un proiect inițiat de „Ziarul de Iași”. Faptul că numele Iașului a fost pus sus pe toate meridianele fotbalului de către Daniel Pancu are legătură cu Mircea Lucescu. Ascensiunea celui mai valoros jucător din istoria fotbalului local este strâns legată de aniversatul zilei de mâine. Cu Lucescu antrenor, Pancu a cucerit titlurile de campion cu Rapid și Beșiktaș Istanbul. Selecționerul îl simpatizează în mod special pe „Diamantul din Nicolina”, care are un respect deosebit față de tehnician. „Imens e un cuvânt prea mic pentru a-l descrie. A făcut și face enorm pentru fotbalul românesc. Nea Mircea ar trebui clonat!”, a spus Daniel Pancu despre Lucescu pentru „Ziarul de Iași”. În 1981, Mircea Lucescu a publicat prima sa carte, „Mirajul gazonului”. Volumul a văzut lumina tiparului la Editura Junimea din Iași. A doua ediție a cărții care povestește episoade din cariera de jucător a actualului antrenor a fost lansată tot la Editura Junimea, în decembrie 2024. La Iași, noua lansare a avut loc în Sala Mare a Primăriei Iași, care a fost arhiplină. Pe lângă terenurile pe care le are în zona Bucium, terenuri dobândite, prin moștenire, de soția sa, Neli, care a copilărit la Iași, Mircea Lucescu a avut și o afacere la Iași. În perioada 1998-2003, selecționerul României a deținut, împreună cu un amic italian, Giuliano Ferri, o fabrică de încălțăminte în oraș, în zona Bularga, în colaborare cu firma Pitti. În afară de pantofi, fabrica a produs și ghetele de fotbal „Lucescu”, foarte apreciate în acea perioadă. Pe 20 mai 2010, drapelul României a fluturat triumfător pe stadionul lui Fenerbahce Istanbul, gazda ultimei finale din istoria Cupei UEFA, câștigate de Șahtior Donețk, 2-1 cu Werder Bremen. Acest lucru s-a datorat faptului că unul dintre cei mai buni amici ai lui Lucescu, ieșeanul Emil Popescu, a adus de acasă tricolorul, care, după meci, a ajuns pe umerii antrenorului ucrainenilor. Popescu, a cărui soție, Brândușa, a condus fabrica de încălțăminte pe care „Il Luce” a avut-o în Iași, este de 50 de ani amic cu Mircea Lucescu, căruia i-a sugerat mai multe acțiuni de sprijinire a orașului și Politehnicii. „Un fotbalist inteligent, un antrenor genial, un om cultivat și generos, un prieten desăvârșit”, este caracterizarea pe care Emil Popescu i-a făcut-o lui Lucescu. Un episod care sugerează clar popularitatea pe care Mircea Lucescu o avea la Iași încă de pe vremea când era jucător s-a derulat în sezonul 1979-1980. Antrenor-jucător la Corvinul Hunedoara, unde a ajuns în 1977, după ce 12 ani a aparținut de Dinamo București, Lucescu și-a condus echipa la care a produs nume uriașe, precum Rednic, Andone, Klein, Gabor, a câștigat un meci la Iași în compania formației Constructorul, care era foarte iubită mai ales de locuitorii din Alexandru cel Bun. După meci, în ciuda eșecului, aprigii fani ieșeni de pe „Maracana” locală l-au purtat pe brațe pe Lucescu, trecându-l peste podul de lângă arenă. Un alt episod sugestiv se derulase în 1976, când actualul antrenor i-a emoționat pe elevi ai Colegiului Național după ce a venit la banchetul de absolvire a liceului, banchet organizat de generația lui Emil și Brândușa Popescu. În iulie 2024, Mircea Lucescu a primit titlul onorific de ambasador al fotbalului ieșean. Distincția i-a fost înmânată de președintele Consiliului Director al Politehnicii, Cornel Șfaițer, și legenda fotbalului local, regretatul Vasile Simionaș. Evenimentul a avut loc în pauza meciului amical dintre Politehnica și Zimbru Chișinău (0-3), disputat în Copou, la care Lucescu a asistat.