Microplasticele, chiar și în oasele umane, și impactul lor asupra sănătății

Descoperirea microplasticelor în organismul uman reprezintă o problemă tot mai îngrijorătoare. Un studiu citat de digi24.ro arată că aceste particule au fost găsite chiar în interiorul oaselor, ridicând întrebări despre efectele lor asupra sănătății. În plus, ele sunt prezente în sânge, saliva, laptele matern și organe precum ficatul, rinichii sau creierul.

Potrivit unui articol al BBC, microplasticele ajung în corpul oamenilor prin alimentație, aer sau lichide consumate zilnic. Studiile recente indică faptul că cantitatea de microplastice ingerate a crescut de șase ori din 1990, în special în zone precum SUA, China și Europa. Deși impactul exact asupra sănătății este încă neclar, cercetări de prestigiu, precum cele citate de cercetătorii de la Imperial College London, indică posibile riscuri precum inflamații cronice, probleme cardiovasculare și chiar influența asupra tratamentelor pentru cancer.

Studiile arată că microplasticele pot intra în organism prin inhalare, mai ales în condiții de temperatură ridicată, cum ar fi în timpul folosirii de produse din plastic încălzite. Stephanie Wright, conducătoarea unui studiu recent, explică că aceste particule pot trece din tractul digestiv în sânge și pot cauza inflamații sau alte afectări. Cercetările din China au demonstrat de asemenea că microplasticele pot ajunge în oase și mușchi, afectând mobilitatea și regenerarea musculară.

Conform unor cercetări făcute în Italia, microplasticele din arterele carotidiene ale unor pacienți cu boli cardiovasculare timpurii au fost asociate cu un risc de până la 4,5 ori mai mare de accident vascular cerebral sau infarct. La începutul anului 2025, oamenii de știință au descoperit microplastice în creierul unor cadavre umane, fiind observată o proporție mai mare a acestora la persoanele cu dementa, potrivit unui studiu citat de digi24.ro.

Experții avertizează că diversitatea tipurilor de microplastice face dificilă cercetarea tuturor riscurilor. Aceștia notează însă că se poate stabilirea unui prag de toleranță, în ideea de a preveni efecte pe termen lung. Raffaele Marfella, de exemplu, suspectează că microplasticele pot accelera îmbătrânirea, iar unele substanțe chimice din plastic pot perturba echilibrul hormonal și pot duce la rezistență antimicrobiană în bacterii.

Un obstacol major în studii îl reprezintă faptul că termenul "microplastic" acoperă o gamă foarte variată de tipuri și dimensiuni. În apa imbuteliată se pot găsi până la 240.000 de particule per litru, unele având capacitatea de a absorbi toxine sau de a transporta metale grele. Nanoplasticele, mai mici de 1 micrometru, pot pătrunde în celule și se pot acumula acolo, avertizează specialiști.

Profesorii Raffaele Marfella și Fay Couceiro menționează că microplasticul poate avea efecte negative asupra vaselor sanguine, accelera îmbătrânirea și poate fi implicat în apariția tumorilor, mai ales în cazul cancerului colorectal. În plus, acestea pot influența eficiența tratamentelor oncologice sau pot agrava boli respiratorii precum astmul.

Studiile recente, citations de Conform notează, indică faptul că microplasticele pot ajunge chiar în creier. Cercetători din Napoli au descoperit în 2024 o asociere între prezența microplasticelor și boala Alzheimer sau dementa. Experții subliniază că, deși nu există o legătură cauzală clară, aceste particule pot să deteriorze celulele și să întărească riscul de boli cronice pe termen lung.

În acest context, specialiști precum Couceiro și Marfella lucrează pentru a înțelege mai bine cum pot fi microplasticele evitate sau reduse în risc, recomandând producătorilor să inventeze alternative mai sigure. Aceasta include și posibilitatea de a înlocui materialele din plastic din echipamentele medicale, precum masca sau tuburile de intubatie, pentru a proteja pacienții.

Studiile arată că microplasticele sunt peste tot în mediul interior al locuințelor, iar inhalarea lor poate reprezenta un factor de agravare a bolilor respiratorii. Într-un studiu recent, cercetătorii analizează probe de flegmă și aer pentru a determina expunerea reală a persoanelor și pentru a găsi soluții pentru reducerea riscurilor, conform digi24.ro.