Recenzie ‘Chili Finger’: Judy Greer și Bryan Cranston într-o comedie inspirată din tabloide
Un amestec exagerat de ciudățenie cinematografică a generat în mine o reacție similară cu cea a lui Lou Grant. Potrivit hollywoodreporter.com, filmul „Chili Finger”, o comedie neagră cu un ton bizar, a avut premiera mondială la SXSW, dar nu reușește să impresioneze prin execuție, în ciuda prestațiilor actoricești notabile.
👉 Povestea și premisele comediei
Regizată de Edd Benda și Stephen Helstad, această comedie urmărește povestea lui Jess (Judy Greer), o avocată de divorț dintr-un orășel care se confruntă cu sindromul cuibului gol. După ce și-a trimis fiica (Shaya Harris) la colegiu, Jess și soțul ei Ron (Sean Astin) se află într-o situație financiară precară, neputând să o viziteze în weekendul destinat părinților. O descoperire macabră - un deget uman tăiat în bolul de chili servit la un restaurant fast-food - pare să ofere o soluție miraculoasă. Aceasta duce la o negociere cu Blake Jr. II (Madeline Wise), fiica proprietarului restaurantului, care le oferă cuponuri. Ron, totodată fan al mâncării de la restaurant, acceptă, însă Jess insistă pentru mai mult și reușește să obțină o sumă de 10.000 de dolari. Apoi, o gafă de-a lui Ron crește suma la 100.000 de dolari, în schimbul tăcerii lor.
Ceea ce nu este pe placul lui Blake Jr. (John Goodman), care trimite un prieten fost Marine, Dave (Bryan Cranston), să investigheze. Pe parcurs, situația devine din ce în ce mai complicată, iar Jess și un muncitor rănit (Paul Stanko) încearcă să gestioneze haosul, fără succes. Până la final, personajele suferă răni prin împușcare, lovituri cu săgeți și chiar printr-un incendiu. Se ridică întrebarea: când va fi cineva aruncat într-o tocare de lemne?
👉 Evaluarea actorilor și a scenariului
Regizorii, care au colaborat anterior la filmul „Superior” și un documentar intitulat „The Kid’s Table”, reușesc să adune un cast remarcabil, dar humorul întunecat al scenariului îi coboară pe actori. Goodman și Cranston, deși experimentați în comedia neagră, sunt trași în jos de un scenariu lipsit de umor. Goodman interpretează un rol atât de întunecat încât momentele sale devin șocante, iar Astin se dăruiește rolului său, dar gluma despre problemele lui Ron devine repetitivă și deranjantă.
Numai Greer, considerată un adevărat tezaur național, reușește să iasă în evidență, aducând un portret uman al unei femei care încearcă să țină totul sub control, dar se vede cuprinsă de circumstanțe care o depășesc. Balansând cu iscusință umorul și patosul, interpretarea ei aduce un element uman real într-o acțiune excesiv de artificială.