Statistici controversate privind angajabilitatea absolvenților universitari

Recent, în spațiul public au apărut interpretări variate ale statisticilor referitoare la angajabilitatea absolvenților de studii universitare, care pot induce în eroare. Potrivit datelor interne ale unei universități, gradul de absorbție al absolvenților în domenii identice sau conexe specializărilor urmate a fluctuat între 68% și 99% în ultimii cinci ani, în funcție de programul de studiu.

👉 Limitări ale statisticilor agregate privind angajabilitatea

Statisticile invocate sunt agregate și nu reflectă specificul fiecărui domeniu, ceea ce poate duce la concluzii incomplete sau eronate. "O analiză relevantă și corectă ar trebui să ia în considerare diferențele dintre marile domenii de studiu," subliniază sursa. Acest lucru este esențial pentru fundamentarea unor politici educaționale bazate pe o interpretare responsabilă a datelor.

În perioada 2021-2024, rata de angajabilitate a absolvenților de studii de licență a variat între 82% și 86%, în timp ce pentru cei de master, aceasta s-a situat între 86% și 89%. Aceste cifre reflectă o integrare solidă pe piața muncii și relevanța programelor de studiu, dar nu includ absolvenții care optează pentru antreprenoriat, o direcție susținută activ de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași.

👉 Contextul economic și impactul restructurărilor asupra angajabilității

Analiza gradului de angajabilitate nu trebuie să fie simplistă, având în vedere că sectorul economic românesc a evoluat dramatic în ultimele decenii. De exemplu, absolvenții de Inginerie chimică se confruntă cu unul dintre cele mai scăzute grade de angajabilitate, nu din cauza calității formării, ci a restructurării industriei chimice din România. "Industria chimică românească a fost puternic afectată de restructurările post-1990," se arată în comunicatul oficial.

În acest context, eliminarea specializărilor considerate mai puțin competitive, precum ingineria chimică, ar putea părea o soluție, însă consecințele ar putea submina capacitatea României de a susține sectoare economice strategice. Aceasta ar putea duce la o dependență crescută de importuri și la vulnerabilități economice în lume.