Venezuela arată cum blocajele economice pot întrece lipsa resurselor
Venezuela evidențiază că o economie se poate prăbuși nu din cauza lipsei resurselor, ci atunci când libertățile economice și regulile clare sunt subminate, ceea ce transformă petrolul dintr-un avantaj în obstacol, arată analiza profesorului Dan Chirleșan de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, preluată în rubrica noastră de pilde.
👉 Controlul politic asupra resurselor petroliere din Venezuela
Venezuela reprezintă un exemplu de economie rentieră unde petrolul, în loc să susțină dezvoltarea durabilă, a fost capturat politic, explică profesorul Dan Chirleșan. „Lacătul nu este pus pe puț pentru a-l proteja, ci pentru a-l controla”, arată el, evidențiind cum accesul la resurse a devenit un scop în sine, nu mijlocul de creștere economică.
Astfel, sistemul economic din Venezuela s-a mutat de la susținerea producției către un control ierarhic al rentei petroliere, producând o economie unde banii nominali provin din petrol, iar economia reală este suprimată. Grupurile cu acces la aceste resurse controlează totul, iar munca liberă și investițiile productive sunt marginalizate.
👉 Conflictul economic din spatele crizei venezuelene
Intrarea trupelor americane în Venezuela este interpretată de unii ca o „eliberare”, iar de alții ca o „invazie”, dar esența problemei rămâne economică, nu militară, subliniază articolul. „Războiul este doar decorul, mecanismul este economic”, întrucât conflictele armate sunt o consecință a unui sistem blocat în redistribuirea rentei, nu în crearea de valoare.
Venezuela este un stat extractiv, în care economiile rentiere generează venituri din resurse naturale fără a le transforma în capital productiv. Controlul concentrat al puterii politice limitează libertățile economice, iar regimul actual „a capturat resursele naționale” în loc să le apere, ceea ce a dus la focalizarea pe controlul rentei în detrimentul dezvoltării reale.
Situația din Venezuela oferă o lecție și pentru România, unde au existat experiențe parțiale de economie extractivă în anii tranziției, dar care nu s-au transformat complet în stat rentier, datorită diversificării economice și existenței instituțiilor democratice. Cheia este menținerea unui sistem în care capitalul este folosit pentru investiții și moneda este stabilă.
Astfel, în economiile în care „regulile devin doar instrumente de putere” și „statul încetează să mai fie arbitru”, procesul economic nu mai funcționează sănătos. Venezuela ne arată că elementele esențiale ale creșterii sunt libertatea de inițiativă și protecția proprietății, iar fără acestea, apar blocaje greu de depășit fără schimbarea profundă a regulilor jocului.