Răspunderea disciplinară a angajaților: Criterii și sancțiuni
Răspunderea disciplinară intervine atunci când un angajat comite o abatere cu vinovăție. Aceasta presupune câteva elemente esențiale: calitatea de salariat, existența unei fapte ilicite, săvârșirea faptei cu vinovăție, un rezultat prejudiciabil și legătura de cauzalitate între faptă și rezultat. Trecerea la răspunderea disciplinară se poate realiza doar dacă fapta care a dus la un rezultat nefavorabil a fost comisă de o persoană aflată în raport de muncă cu un angajator, pe baza unui contract individual de muncă, fie acesta pe durată determinată sau nedeterminată, inclusiv în perioada de probă.
Abaterea disciplinară este o acțiune sau inacțiune a salariatului, săvârșită cu vinovăție, prin care se încalcă normele legale, regulamentul intern, contractul de muncă sau ordinele superiorilor. Dacă se constată o astfel de abatere, după o cercetare disciplinară prealabilă, angajatorul poate aplica diverse sancțiuni. Acestea includ: avertismentul scris, retrogradarea din funcție, reducerea salariului de bază pentru 1-3 luni și, în cele mai grave cazuri, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Este important de menționat că sancțiunile disciplinare se radiază automat în termen de 12 luni de la aplicare, cu condiția ca angajatul să nu fi fost sancționat din nou în acest interval. Radierea sancțiunilor se confirmă printr-o decizie scrisă a angajatorului.
Pe lângă răspunderea disciplinară, există și răspunderea patrimonială, care se referă la obligația angajaților de a repara daunele materiale cauzate angajatorului din culpă și în legătură cu activitatea lor. Atunci când se comite o abatere disciplinară, este posibil ca aceasta să aducă prejudicii atât ordinii interne, cât și patrimoniului angajatorului. Astfel, aceeași faptă poate atrage ambele tipuri de răspundere.
Totuși, răspunderea patrimonială nu presupune neapărat și răspunderea disciplinară. Dacă abaterea nu afectează în mod semnificativ disciplina, angajatorul poate decide să aplice doar răspunderea patrimonială. Astfel, cele două forme de răspundere coexista, dar nu sunt întotdeauna simultane.
Declarațiile și informațiile au fost oferite de consilierul Carla Cozma, coordonator al Biroului Teritorial Iași din cadrul Instituției Avocatul Poporului.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
