Economist român: Îndatorarea pentru pensii speciale devine insuportabilă
România se îndreaptă spre o criză financiară tot mai profundă, având în vedere că finanțează pensii speciale și măsuri electorale prin împrumuturi la dobânzi de aproximativ 7%. Deficitul bugetar a atins, anul trecut, 9,3% din PIB, unul dintre cele mai înalte procente din Uniunea Europeană. Avertizările vin de la economistul Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului BNR, care susține că aceste cheltuieli devin tot mai greu de susținut.
👉 Deficitele bugetare și creșterea economică redusă
Eugen Rădulescu subliniază că economia României a scăzut semnificativ în termeni de creștere, ajungând la doar 0,7%-0,9%. Deși statul continuă să acumuleze datorii, perspectiva de creștere economică nu se îmbunătățește. Rădulescu afirmă că „noi ne îndatorăm în ultimul hal” și ridică semne de întrebare asupra măsurilor adoptate de partidele politice, care promovează majorări de salarii și pensii.
Conform economistului, România a beneficiat de o creștere economică considerabilă timp de două decenii, PIB-ul crescând de la 37 de miliarde de dolari în anul 2000 la peste 400 de miliarde de dolari. Totuși, el observă că beneficiile acestei creșteri au fost distribuite inegal, cei mai mulți dintre câștigători fiind tot mai puțini.
👉 Pensiile speciale, o problemă de inechitate
Rădulescu consideră că pensiile speciale, mai ales în sistemul de justiție, sunt un exemplu clar de inechitate în România. „În nicio altă țară din lume un judecător nu se poate pensiona la 48 de ani”, a spus el, subliniind că în SUA judecătorii nu ies la pensie până la sfârșitul vieții. Această inegalitate se reflectă și în pensii care depășesc 10.000 de euro pe lună, un nivel pe care Rădulescu îl consideră inacceptabil în condițiile actuale ale finanțelor publice.
Mai mult, economistul afirmă că există și alte mecanisme prin care resursele publice sunt alocate în mod ineficient, fără a aduce beneficii economice proporționale. Un exemplu citat este Programul Național de Investiții Anghel Saligny, pe care Rădulescu îl descrie ca un caz de „extracție de rentă”, în care banii alocați nu generează valoare reală pentru economie.