Criza alimentară din România anilor '80, relatată în documente secrete ale Securității

Criza alimentară din România anilor '80, relatată în documente secrete ale Securității

Potrivit unui raport din arhivele Securității, situația alimentară din România în anii '80 era gravă, iar nemulțumirea populației creștea pe zi ce trecea. Ziaruldeiasi.ro notează că un maior din anul 1982 a documentat în rapoarte de tipul celor strict-secrete o stare acută de nemultumire în rândul muncitorilor din fabricile orașului, din cauza penuriei de alimente de bază, în special pâine și carne.

Se constată că lipsa produselor a generat nervozitate printre muncitori, care discutau în grupuri despre problema aprovizionării. Sursele "Tapu" și "Iorgu" informau despre cozile mari pentru pâine, unde cetățeni din mediul rural cumpărau cantități mari de produse, precum 15 pâini de o dată. De asemenea, se semnalează că asistenții medicali și locuitorii orașelor discutau des despre nepotrivirea alimentelor și ura generalizată față de situația economică dificilă.

Colegii de la Securitate avertizau că, din cauza aprovizionării neregulate, muncitorii abandonează locurile de muncă în speranța unei rații mai bune de pâine. În unele cazuri, cozile se transformau în conflicte, iar vitrinele magazinelor erau sparte, totul din cauza frustrării populației.

Sursa povestește despre localități rurale în care taranii, ajungând cu copiii după pâine, nu mai aveau grau, acesta fiindu-le confiscat sau restant distribuția fiind sistată. În satul N., 90 de tone de grau stăteau "în condiții necorespunzătoare", expuse riscului de a se "incinge", în timp ce localnicii sufereau de frig și foamete. Documentele detaliază, de asemenea, că lipsa bunurilor de bază, precum săpun, detergenti, mezeluri și untură, era o realitate cotidiană.

Conform relatărilor, în unele comune, distribuirea pâinii și a celorlalte alimente fusese sistată timp de o săptămână, din cauza problemelor cu funcționarea brutăriilor. În satul U., doar 16 tone de grau au fost repartizate în primul trimestru al anului, în loc de 52 de tone necesare pentru populație, iar 100 de locuitori au fost "radiati" abuziv de la dreptul de a primi pâine, deși legislația permitea altfel.

Analizând aceste rapoarte, se poate concluziona că, în ciuda propagandei oficiale, regimul comunist se confrunta, în realitate, cu o criză profundă a resurselor și o nemulțumire generalizată a populației. Documentele arată clar cât de fragil era societatea românească în acea perioadă, controlul statului înlocuind dialogul și adevărul.

Constatele de atunci, citate de autorii "Vrabioi", "Casapu" și alții, reprezintă o oglindă fidelă a dificultăților trăite de români în ultimul deceniu ceaușist. Acestea trebuie văzute nu doar ca mărturii istorice, ci și ca avertismente pentru societățile contemporane, despre fragilitatea unui regim bazat pe control și propagandă. Potrivit unui raport și citat de ziaruldeiasi.ro, criza alimentară și nemulțumirea populației au fost factori esențiali în evoluția social-politică a acelei epoci.