România nu a câștigat campionatul, dar și-a recâștigat mândria națională
România nu a reușit să câștige campionatul european de fotbal, nici nu a obținut un rezultat miraculos, dar a reușit să-și recapete mândria națională, înainte de pierderile din istorie. Bravo, România!
Mulți dintre noi, inclusiv eu, nu am așteptat acest campionat cu o emoție deosebită sau cine știe ce speranță. Recunosc că am uitat cum este să urmărești o competiție sportivă nu ca pe un spectacol detașat, ci cu implicare emoțională. Ultimele olimpiade sau campionate de varii sporturi nu au reușit să ne capteze atenția într-o măsură semnificativă. Singurele satisfacții veneau din observarea unor atleți de excepție și bucuria unor realizări extraordinare, dar care nu erau niciodată ale noastre.
Trăiam într-o constantă dezamăgire, o națiune pătrunsă de descurajare și de frustrările unui elitism nejustificat de rezultate. Această atitudine nerezonabilă de nemulțumire superioară, că nu a venit nimeni să ne ridice respectul de sine, mă întrista cel mai mult. Era o atitudine neplăcută și nefericită.
Dar a venit ziua primului meci al României. Și în fața ochilor noștri s-a înfățișat, parcă de nicăieri, bucuria surprinzătoare a unei națiuni unite și frumoase în sinceritatea ei, în curata simțire a „evenimentului”, cu un suport necondiționat, pentru că sunt „ai noștri”.
O energie invizibilă a început să-mi curgă prin vene, entuziasmul și anticiparea unui sentiment unic, că se întâmplă ceva extraordinar. Nu era legat neapărat de cei 11 jucători sau de antrenorul lor. Era despre „români”. Românii care în sfârșit și-au înțeles libertatea și unicitatea în fața lumii. Românii care și-au recâștigat capacitatea de a se bucura simplu și total. Românii care și-au regăsit unitatea. Românii care au văzut dăruirea și efortul onest și necondiționat, și au demonstrat că știu să-l aprecieze. Românii care au renunțat la atitudinea superficială a intelectualului frustrat de provincie, care caută în nereușitele altora justificarea propriului eșec.
Acești noi români au umplut stadioanele altor țări, și-au exprimat bucuria într-un glas unic, puternic, și s-au purtat cu mândrie în mijlocul cetăților Europei. Nu, nu am câștigat campionatul, nu am obținut vreun rezultat miraculos, dar ne-am recâștigat pe noi înșine și mândria nației noastre de dinainte de noroaiele istoriei. Bravo, România!
Bogdan Iliescu, medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iași și președinte al Asociației Creierului Iași.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
