Ajuns la 36 de ani, Radu Albot e un veteran al circuitului ATP. Venit la Iași după ce săptămâna trecută jucase la Brașov (pierzând acolo, în primul tur, în două seturi, în fața columbianului Murkel Dellien), jucătorul moldovean are o prestație apreciată la Iași, ajungând din calificări în sferturile de finală ale turneului, după ce a trecut joi de chilianul Soto. Felicitări, Radu, ai adunat deja patru victorii la Iași! Cum a fost? Să știi că ușor nu a fost niciun meci! În primul tur de calificări, românul Cazacu, un stângaci cu lovituri tare frumoase. Apoi a urmat coreeanul Campana Lee, îl cunoșteam bine, a alergat mult, a trebuit să alerg și eu. Primul set (câștigat de Radu la tie-break) a durat vreo 75 de minute. În turul 1 l-am învins pe Hugo Gaston, jucător care preferă zgura, în timp ce eu aș spune că prefer suprafețele rapide, în special iarba. Cu Gaston am făcut un prim set mizerabil, dar apoi am reușit să mă adun, să îl scot puțin din jocul lui și să câștig. Am văzut că au fost și multe contre între tine și Gaston pe teren. Sincer, îmi pare rău, eu sunt bun prieten și cu Gaston, și cu antrenorul lui (marocanul Younes El Aynaoui, fost număr 14 mondial). Numai că vrea să câștige întotdeauna, cu orice preț, și apelează uneori la tertipuri, care ar putea să scoată din mână un jucător mai puțin experimentat. Eu, însă, am reușit să mă concentrez la jocul meu; mi-am văzut de treabă și am câștigat. În afara jocului, ce părere ai despre turneul de la Iași? Am o părere foarte bună. Am mai fost aici acum doi ani, dar atunci veneam după Wimbledon și nu m-am putut readapta suficient de rapid la zgură. Acum e altă poveste, am jucat și la Brașov, aici am jucat deja patru meciuri. Mă simt bine, jucătorii sunt foarte bine tratați aici, Andrei Pavel, care mi-e bun prieten, este un director de turneu foarte bun, foarte apropiat de jucători. Îmi place și cazarea. Eu sunt de părere că orice jucător ar trebui să participe la turneele care sunt aproape de casă, și cum Chișinăul e foarte aproape de Iași, n-a fost greu să mă decid să joc aici. În toamnă faci 36 de ani, nu ai obosit? Uite, anul trecut l-am bătut la Miami pe suedezul Ylmer (29 ani, 221 ATP), după un meci încheiat la tie-break. Căldură mare, umiditate… El, mai tânăr decât mine cu vreo șase ani, și totuși am câștigat. Atunci mi-am spus că atâta timp cât o să câștig meciuri cu băieții ăștia tineri, o să continui să merg la turnee și să joc! O ultimă întrebare. Primele tale turnee la seniori le jucai în circuitul ITF în România. Ce amintiri ai cu jucătorii români? Am mulți prieteni, era o perioadă frumoasă, jucasem numai la juniori înainte de a veni să joc în România. Îmi amintesc că am jucat și la echipe, în Franța, cu Dacian Crăciun. Am legat multe prietenii în perioada aceea, dar, după ce am urcat în clasament, nu prea am mai jucat în România. Dar sper să mă mai întorc aici, și la Iași, poate și în altă parte, după cum sper ca jucători români să vină și să joace la Chișinău!