Iașiul și sportul: o realitate dublă

În orașul Iași, inaugurările de pasaje, renovările clădirilor istorice și construcțiile de obiective necesare au rămas de ani de zile doar promisiuni. În acest peisaj dezolant, motivele de sărbătoare constau în plantarea panseluțelor, sfințirea unor morminte sau montarea de statui. În acest context, sportul nu putea lipsi, iar această lună a adus noi confirmări ale acestei situații.

Recent, un meci demonstrativ de tenis desfășurat la Ciric a stârnit entuziasm, deși la acesta au participat Raluca Olaru, care nu a câștigat niciun titlu WTA în carieră, și Horia Tecău. Spre comparație, la Cluj, într-un alt meci demonstrativ, au jucat Steffi Graf și Andre Agassi, campioni multipli de Grand Slam. În plus, la turneele recente de tenis din Iași, s-au cheltuit peste 200.000 de euro din banii localnicilor, iar tribunele au fost aproape goale, în special la competițiile masculine. Nici jucătoarele de renume, precum Ana Bogdan sau Irina Begu, nu au fost prezente.

Privind spre Cluj, peste 10.000 de fani au fost martorii partidelor jucate de starurile tenisului românesc, Simona Halep și Sorana Cârstea, în cadrul Billie Jean King Cup. Această situație subliniază o discrepanță semnificativă între cum sunt percepute competițiile în cele două orașe.

De asemenea, organizarea Campionatului Mondial de jocuri pe calculator, care a avut un impact minim asupra publicului și, conform unor surse, a generat pierderi de peste 6 milioane de euro în bugetul ieșenilor, a fost prezentată ca o realizare impresionantă. În contextul sporturilor de echipă, în vreme ce alte orașe, precum Bistrița și Brăila, luptau pentru trofee europene la handbal feminin, la Iași era evidentă o bucurie exagerată pentru promovarea echipei locale dintr-o divizie inferioară, în condițiile în care echipele din competiții sunt adesea alcătuite din junioare sau din jucători neexperimentați.

În rugby, faptul că echipa locală a terminat prima într-o divizie inferioară a fost considerat un mare succes, iar la baschet masculin, promovarea dintr-o divizie modestă era prezentată ca o performanță demnă de aplauze. În fața acestor realizări minore, Clujul se mândrește cu echipe de elită care se confruntă cu adversari din campionatele europene.

În privința infrastructurii, lucrurile stau la fel de prost. În timp ce alte orașe din țară beneficiază de stadioane moderne, Iașul s-a mulțumit cu o renovare superficială a arenei din Copou, lăudându-se că a fost dotată cu feronerie nouă pentru a masca uzura temporală imediată.

Dramatic este că Iașul acceptă prea puțin comparativ cu alte orașe, inclusiv Bucureștiul, dar și cu orașe de același calibru, precum Cluj-Napoca. Ar trebui ca Iașul să se bucure de titluri naționale, calificări în cupele europene sau medalii la competiții de anvergură, nu să celebreze realizări de rutină, amplificate de politicieni locali fără influența necesară.

Situația actuală cere o schimbare de mentalitate. Iașul merită mai mult, iar progresul va veni doar prin adoptarea unei gândiri moderne, potrivită istoriei și tradiției sale bogate.