Hepatita autoimună: o afecțiune cronică inflamatorie a ficatului
Hepatita autoimună: o afecțiune cronică inflamatorie a ficatului
Hepatita autoimună reprezintă o afectare inflamatorie cronica a ficatului, apărută atunci când sistemul imunitar al corpului atacă propriile celule hepatice, provocând leziuni și inflamație.
Dr. Gabriela Grigoraș, medic specialist Medicină internă la Arcadia, explică:
"Hepatita autoimună poate apărea la orice vârstă, afectează mai frecvent femeile decât bărbații și este adesea însoțită de alte tulburări autoimune. În pofida cercetărilor, cauzele hepatitei autoimune rămân încă necunoscute. Afecțiunea nu este infecțioasă sau contagioasă."
Simptomele comune ale hepatitei autoimune includ:
- Oboseală extremă
- Pierderea apetitului
- Simptome ușoare asemănătoare gripei
- Dureri sau tumefacții articulare
- Grețuri
- Dureri abdominale
- Roșeața palmelor
- Prurit (mâncărime) tegumentar
În cazuri mai grave pot apărea icterul (îngălbenirea pielii și a ochilor), mărirea de volum a abdomenului prin acumularea de lichid în burtă, mărirea ficatului sau a splinei, urină închisă la culoare și scaune deschise la culoare, vărsături cu sânge sau sângerări rectale.
Diagnosticarea hepatitei autoimune este laborioasă deoarece nu există teste specifice și presupune coroborarea mai multor investigații inclusiv analize de sânge și biopsie hepatică.
Testele de sânge includ:
- Teste ale funcției hepatice (ALAT, ASAT)
- Hemoleucograma completă
- Imunoglobulina G (IgG)
- Panelul de coagulare
- Electroliții
- Autoanticorpii: anticorpi antinucleari (ANA), anticorpi anti-mușchi neted (anti-SMA), anticorpi anti-antigen solubil hepatic/antigen pancreas-ficat (anti-SLA/LP) și/sau anticorpi anti-microzomali ficat rinichi (anti-LKM)
Investigațiile imagistice cuprind:
- Ecografia abdominală
- Computer tomografia abdominală
- IRM abdominal
Elastografia hepatică tranzitorie (de tip FibroScan) poate fi utilizată pentru a evalua rigiditatea ficatului, corelându-se cu severitatea leziunilor hepatice.
Biopsia hepatică este o investigație diagnostică minim invazivă care presupune prelevarea cu un ac a unor mici mostre de țesut din ficat. Aceste probe sunt analizate la microscop pentru a afla tipul de afecțiune hepatică prezentă.
Regimul dietetic trebuie să vizeze o dietă sănătoasă, echilibrată, cu evitarea toxiсelor hepatice și a suplimentelor alimentare. Tratamentul este cel mai eficient în cazurile în care hepatita autoimună este depistată precoce. Medicamentele de tipul corticosteroizilor și imunosupresoarelor sunt utilizate pentru a reduce inflamația și activitatea sistemului imunitar hiperactiv. Medicatia se administrează sub supraveghere medicală atentă având în vedere posibilitatea apariției efectelor secundare.
Tratamentul poate dura între șase luni și câțiva ani pentru ca afecțiunea să intre în remisie. Unii pacienți necesită tratament intermitent pentru tot restul vieții, mai ales dacă afecțiunea recidivează sau este severă.
În unele cazuri, hepatita autoimună poate dispărea fără administrarea medicației, dar pentru majoritatea indivizilor, hepatita autoimună este o afecțiune cronică. Într-o proporție scăzută de cazuri, afectarea ficatului se poate agrava, evoluând spre ciroză hepatică sau insuficiență hepatică, fiind necesar transplantul de ficat.
Pentru programări, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
