george enescu: geniul muzicii universale

George Enescu a rămas un simbol al muzicii mondiale, un nume care depășește granițele și timpul. Născut pe 19 august 1881 în satul Liveni, județul Botoșani, Enescu a fost considerat un copil-minune, supranumit „Jurjac” de familie și apropiați, datorită talentului său deosebit. În copilărie timpurie, a început să atingă vioara de la vârsta de patru ani, iar primul concert l-a susținut la vârsta de cinci ani.

Potrivit digi24.ro, Enescu a studiat la Conservatorul din Viena între 1888 și 1894, unde a fost admis ca elev extraordinar, beneficiind de deroagări speciale pentru a putea studia la cel mai înalt nivel, fiind tratat ca un copil-minune. La vârsta de șapte ani, a fost admis în mod excepțional și a continuat studiile sub îndrumarea unor mari profesori ai vremii, precum Siegmund Bachrich și Robert Fuchs. La recomandarea profesorului de pian, Enescu s-a mutat apoi la Paris, unde între 1895 și 1899 și-a perfecționat studiile, lucrând cu renumiți profesori precum Jules Massenet și Gabriel Fauré.

Enescu s-a afirmat nu doar ca interpret, fiind un violonist sensibil, ci și ca talentat compozitor și dirijor. Opera sa, care îmbină influențe romantice și moderne cu elemente din folclorul românesc, reprezintă cea mai valoroasă moștenire. În 1898, a debutat în calitate de compozitor la Paris cu „Suită simfonică Poema Română”, un punct de pornire pentru o carieră plină de succese. În același timp, preda și susținea recitaluri, devenind faimos și în țară.

Notează digi24.ro că, în timpul primului război mondial, Enescu a rămas în București, unde a dirijat pentru prima oară în țară „Simfonia a IX-a de Beethoven”. În perioada 1921-1931, a compus celebra operă Oedip, dedicată iubirii sale, Maria Tescanu Rosetti, pe care a cunoscut-o în anii 1930 și cu care s-a și căsătorit în 1937. Premiera operei a avut loc la Paris în 1936, fiind primită cu succes.

Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se află „Rapsodiile Române” (1901-1902), inspirate din muzica populară românească, și „Simfonia a III-a” (1916-1918), apreciată pentru monumentalitate și forța emoțională. Totodată, Enescu a compus și sonate și alte simfonii, unele neterminate, dar extrem de apreciate pe scenele internaționale.

Potrivit, digi24.ro, în ultimii ani de viață, Enescu a continuat să compună, lucrând la „Cvartetul de coarde Nr. 2” și „Simfonia de cameră pentru doisprezece instrumente”. După instaurarea regimului comunist în România, s-a exilat în Franța, unde a rămas până la sfârșitul vieții. Enescu a decedat în noaptea dintre 3 și 4 mai 1955, fiind înmormântat în cimitirul Père Lachaise din Paris.

Muzeul Național „George Enescu” păstrează vie amintirea marelui compozitor prin expoziții permanente în toate sediile sale, precum Palatul Cantacuzino din București și casele memoriale din Sinaia și Tescani.