Sistemul de educație din România se află de zeci de ani blocat într-un cerc vicios. Rezultatele slabe ale elevilor, care s-au observat mai ales în urma testărilor internaționale, sunt, printre altele, consecința unui mod de predare deficitar, dar și rezultatul unei infuzii de dascăli slab pregătiți. Care, la început, au fost niște studenți slab pregătiți, spun experții în educație. Împreună cu doi profesori universitari, Adevarul.ro a creionat profilul studentului care intră în anul I de facultate din punctul de vedere al nivelului său de pregătire. Concluzia? Tinerii se împart în cel puțin două mari categorii: cei foarte slab pregătiți, care ies de pe băncile liceului fără pic de cultură generală, și cei care, deși sunt inteligenți și educați, au o lehaminte aproape viscerală de tot ce înseamnă școală. Motivul? Acești copii au ieșit dintr-un sistem de învățământ încorsetat în paradigme învechite de zeci de ani, unde pentru gândire critică, libertate de exprimare și judecăți de valoare nu a existat niciodată suficient timp. Prin urmare, liceenii au fost îndopați până la refuz cu informație de-a valma, însă fără a avea timp s-o digere, s-o asimileze, să și-o însușească, iar apoi s-o aplice în viața de zi cu zi. Astfel că lucrul la clasă pe repede-nainte și după o programă extrem de stufoasă a scos pe bandă rulantă, de-a lungul generațiilor, copii care nu au abilitatea de a se descurca în viața de zi cu zi. „Cea mai mare descumpănire a mea la fiecare început de an I, atunci când interacționez cu studenții mei, este inexistența aproape completă a informațiilor care țin de cultura generală”, a declarat Bogdan Bucur, sociolog și profesor în cadrul SNSPA. Dascălul a explicat un exercițiu pe care îl practică frecvent și cu ajutorul căruia reușește să sondeze pe loc nivelul de educație al tinerilor. „Deschid aplicația YouTube și le pun o arie celebră dintr-o operă populară, de pildă, „La Traviata” de Verdi sau baletul „Lacul lebedelor” de Ceaikovski. Iar dintr-o sală de aproape 30 de oameni abia dacă recunosc aceste melodii unul sau doi dintre ei. Iar exemplele pot continua: tinerii nu fac diferența între genurile arhitecturale, nu pot distinge între o clădire gotică și una barocă. Și nu discutăm despre clădiri mici, ci despre marile construcții ale umanității, care sunt capodopere ale civilizației europene”, a precizat specialistul. La fel, continuă acesta, tinerii studenți din anul I nu identifică principalele stiluri în ceea ce privește artele plastice, principalele genuri muzicale. „Și mă refer la muzica simfonică și la muzica de operă. Nu cunosc marii scriitori ai lumii și nici opere consacrate din Literatura universală. Nu cunosc aproape nimic din ce înseamnă dramaturgie națională și europeană. Foarte mulți nu au citit în viața lor nici o piesă de Shakespeare”. Care este motivul acestor goluri culturale? În primul rând, sistemul de educație care nu le-a furnizat acestor copii aproape deloc astfel de informații. Sau, dacă a făcut-o, acestea nu au fost asimilate, pe de-o parte din lipsă de timp alocat studiului la școală, pe de altă parte din cauza unui mod de predare deficitar și învechit. Profesorul universitar Ovidiu Pânișoară a precizat în acest sens că școala din ziua de azi trebuie să fie construită pentru elevul din ziua de azi. „Copiii au acum informația la un click distanță. Intră pe Facebook, pe Instagram, pe TikTok. Iar școala trebuie să țin pasul cu vremurile, cu tehnica, cu tehnologia și digitalizarea. Și trebuie să le livreze informațiile în așa fel încât acestea să și ajungă la copii. Știți cum e școala? Ca un bucătar care știe să facă doar șnițel cu piure, și alea pline de ulei. O vreme, copilul a mâncat doar din acest meniu. Însă, la un moment dat, a apărut fast-food-ul. Iar bucătarul nostru nu a mai putut ține pasul”, a explicat specialistul starea școlii românești. Consecința acestei mobilități aproape nefaste pe piața muncii și care afectează în mod direct educația o reprezintă slaba pregătire a studenților care ies din școală fără nici o cultură generală. Ei sunt parașutați direct în băncile facultăților doar pe baza unor note și în ordinea mediilor de la Bacalaureat. În cel mai fericit caz, pentru că există multe facultăți care primesc și studenți care au picat examenul maturității. Doar universitățile de top, pe care le numeri pe degete, mai organizează examene. Profesorul universitar Ovidiu Pânișoară consideră că tinerii din ziua de azi sunt mai deștepți decât cei ai generațiilor trecute. Iar asta pentru că trăiesc într-o lume a progresului și a științei, au acces la informație, la tehnică, la tehnologie, s-au născut și trăiesc într-o lume modernă, dezvoltată pe toate planurile și care se dezvoltă în continuare cu o viteză formidabilă. „Problema cu care intră studenții în facultate ține de un soi de lehamite pe care acești copii au moștenit-o din învățământul preuniversitar. Vin cu o anumită stare de saturație dată de modul în care se face școala. Iar aici nu sunt de vină neapărat profesorii, ci programele școlare care nu le permit dascălilor să construiască o cunoaștere temeinică, ci doar s-o transmită și atât”. Ovidiu Pânișoară a precizat că studentul de astăzi este conectat la informația pe care ajunge s-o dețină chiar instantaneu datorită tehnologiei la care este expus. „În anumite situații, el nici măcar nu trebuie s-o mai memoreze pentru că o deține deja. Însă, el trebuie motivat. Iar eu asta mă chinui să fac: să-i remotivez pe acești copii care au crescut într-o cultură a demotivării profunde. Eu trebuie să-i remodelez, să-i desfac până la ultima bucată și să le reconstruiesc structura motivațională. Pentru că pe acești tineri nu-i mai motivează nimeni și nimic. Se află într-o profundă stare de lehamite. Nu toți, evident. Dar mă refer la un trend pe care îl observ de ceva vreme”. Prin urmare, continuă specialistul, întâi trebuie să vindeci boala de lehamite de care suferă copiii, iar apoi să construiești motivația lor. Ce ar fi de făcut pentru a stopa extinderea acestei lehamite la nivel de sistem de educație? În ideea în care nu și-a făcut deja apariția. „Să avem profesori care să-i poată motiva pe elevi”, consideră Ovidiu Pânișoară. Însă, acești profesori trebuie să fie și ei, la rândul lor, motivați. Articolul, integral, AICI