Singurătatea – o provocare majoră în secolul XXI, inclusiv în România

Singurătatea a devenit una dintre cele mai mari provocări ale secolului XXI, afectând milioane de persoane din întreaga lume, inclusiv în România. Deși pare un subiect abstract, singurătatea se rădăcinează adânc în realitățile demografice și socio-culturale ale societății moderne, cu tinerii fiind printre cei mai afectați.

În România, contrastul dintre cauzele și specificitățile singurătății este evident. Deși acest sentiment are o dimensiune personală profundă, există anumiți factori care facilitează creșterea lui în rândul anumitor categorii sociale. O mare parte din problemă se regăsește în mediul rural, unde bărbații tineri se confruntă cu dificultăți serioase în găsirea unui partener. Aceasta se datorează în special faptului că femeile tinere din zonele rurale aleg să părăsească aceste comunități mai devreme și mai ușor decât bărbații.

Aceste dinamici demografice contribuie la un dezechilibru semnificativ în multe comunități rurale, unde dificultățile de a găsi o parteneră cresc. Conform statisticilor din 2021, în România, exista aproximativ 95 de femei la 100 de bărbați în rândul persoanelor cu vârste între 20 și 49 de ani. Acest raport este și mai pronunțat în anumite regiuni, cum ar fi Moldova, sudul țării și zonele rurale montane din Apuseni, unde unele localități înregistrează un raport de 53 de femei la 100 de bărbați.

În mediul urban, situația este diferită. Aici, puterea demografică se schimbă, femeile tinere devenind majoritare, iar singurătatea capătă o altă formă. Femeile se confruntă cu provocări în a găsi un partener, nu din cauza unor dezechilibre demografice, ci din motive culturale. Ele pun accent pe educație și carieră, dorindu-și parteneri care să se alinieze nivelului lor de pregătire. Totuși, numărul bărbaților cu studii superioare este mai mic, ceea ce limitează opțiunile lor.

Această tendință a fost observată și de cercetătorul american Jon Birger, care a propus o ipoteză similară în contextul american, subliniind că o mare parte dintre femeile educate se confruntă cu dificultăți în a-și găsi un partener corespunzător.

În România, dintre cei aproximativ 3 milioane de absolvenți de studii superioare, 55,7% sunt femei și doar 44,3% sunt bărbați. Această disparitate este și mai notabilă în rândul tinerilor cu vârste între 20 și 29 de ani, unde 59% dintre absolvenți sunt femei.

Aceste diferențe demografice generează un climat favorabil creșterii singurătății, atât în mediul rural, cât și în cel urban. În timp ce lipsa partenerilor disponibili este problema principală în zonele rurale, în mediul urban cea mai mare provocare rămâne găsirea unui partener cu aceleași aspirații educaționale.

Singurătatea nu este doar o problemă individuală, ci are implicații semnificative asupra sănătății mintale și asupra structurilor sociale. Studiile sugerează că singurătatea cronică poate conduce la depresie și anxietate, afectând calitatea vieții și speranța de viață. De asemenea, izolarea socială poate contribui la probleme de sănătate fizică, inclusiv riscuri cardiovasculare.

Pe lângă aceste efecte, singurătatea influențează natalitatea și îmbătrânirea populației. Tinerii care renunță la familie sau aleg să nu aibă copii din motive economice sau de carieră contribuie la o natalitate în scădere și la o populație în îmbătrânire, generând astfel o presiune asupra sistemelor sociale și economice.

Este esențial să conștientizăm aceste efecte și să căutăm soluții pentru a aborda problema singurătății, nu doar ca o criză individuală, ci ca o provocare structurală. Numai prin inițiative care susțin formarea de relații sănătoase și oportunități egale putem spera la o societate mai bine conectată, capabilă să facă față provocărilor viitoare.