Dragoş Damian, CEO la Terapia Cluj, scrie într-un text de opinie publicat de zf.ro despre nevoia de reindustrializare a economiei românești. ”Băi moş comunist, lasă odată placa asta stricată cu fabrici, uzine si combinate”, este una dintre insultele care îmi merge la inima, alături de multe altele, pe care le primesc in ultimii 15 ani. 15 ani in care vorbesc despre pericolul din spatele dărâmării de fabrici, uzine si combinate, fără a pune ceva in schimb. Despre absenţa capitalul autohton si eşecul atragerii de capital străin in domenii industriale ale viitorului cum ar fi biotehnologia, microcipurile, comunicaţiile, aeronautica, panourile solare, invertoarele. Despre deficitul de balanţă comerciala, se fabrică foarte puţin in România, se exporta si mai puţin – daţi la o parte Dacia si Ford, o sa vedeţi cat de dramatica este situaţia. Despre deficitul de forţă de muncă industrială calificată si specializată. Despre lipsa unei strategii de competitivitate industriala, axata cu prioritate pe mâncare, chimie, energie si apărare. Nicolae Ceauşescu si ceilalţi lideri din fostul bloc de Est nu au construit doar fabrici, uzine si combinate, ci o adevărata cultură industrială. Romania si-a dărâmat cultura industriala odată cu fabricile, uzinele si combinatele pe care le-a pus la pământ. Celelalte tari din fostul bloc de Est au păstrat totul aproape intact si, iată, astăzi Polonia, Cehia si Ungaria sunt ţări industrializate si internaţionalizate. Au atras si multe alte investiţii industriale străine, au ştiut sa folosească atuul culturii industriale. Am tot vorbit in ultimii 15 ani despre nevoia reconstrucţiei culturii industriale, care înseamnă in principiu 3 lucruri: 1) o strategie de industrializare continua pe domenii cheie de-a lungul lanţurilor de valoare, indiferent de natura capitalului; 2) un sistem de educaţie in care sa predomine ştiinţele inginereşti si in care sa fie dezvoltata resursa umana industriala calificata si specializata; si 3) o diplomaţie economica competitiva, capabila sa vândă pe pieţele internaţionale lucrurile fabricate in Romania. Nu avem cultură industrială în România, mai bine zis, nu mai avem. Ce bine era sa avem, acum când Uniunea Europeană strânge rândurile pentru creşterea competitivităţii industriale încercând, cum se spune, sa arunce un pumn de ţărâna si din el sa iasă, preferabil peste noapte, fabrici, uzine si combinate”. Citește articolul complet pe zf.ro.