Tusea convulsivă: Situația epidemiologică și riscurile pentru diferite grupe de populație
Tusea convulsivă continuă să reprezinte o problemă de sănătate publică, fiind considerată o boală endemică în Uniunea Europeană și în Regiunea Economică Europeană, dar și la nivel global. Datele sugerează că epidemii semnificative se pot produce la intervale de trei până la cinci ani, chiar și în condițiile unei acoperiri vaccinale ridicate. În 2023, numărul cazurilor raportate de tuse convulsivă a depășit 25.000, iar între ianuarie și martie 2024, au fost înregistrate mai mult de 32.000 de cazuri. Statisticile arată o similitudine cu anii anteriori, cum ar fi 2016, când au fost raportate 41.026 de cazuri, și 2019, cu 34.468 de cazuri.
Analizând perioada 2023-2024, sugarii cu vârste sub un an au fost grupul cel mai afectat în 17 țări din UE/SEE, în timp ce în alte șase țări, incidența cea mai mare a fost observată în rândul adolescenților cu vârste între 10 și 19 ani. De asemenea, majoritatea deceselor s-au înregistrat în rândul sugasilor. Este important de menționat că aceste date trebuie interpretate cu prudență, având în vedere diferențele din sistemele de supraveghere ale țărilor membre, metodele de laborator disponibile, practicile de testare și programele de vaccinare.
În ceea ce privește evaluarea riscurilor, sugarii nevaccinați sau parțial vaccinați cu vârsta de sub 6 luni prezintă un risc ridicat de morbiditate și mortalitate. Sugarii cu vârsta peste 6 luni și copiii până în 15 ani au un risc moderat dacă nu sunt vaccinați sau sunt parțial vaccinați, și un risc scăzut dacă sunt complet vaccinați. Adolescenții și adulții tineri au un risc moderat, care devine scăzut cu o doză recentă de rapel. Persoanele mai în vârstă, inclusiv cei cu afecțiuni subiacente, au un risc moderat de tuse convulsivă, având însă o probabilitate mai mare de a suferi forme severe ale bolii.
În ceea ce privește măsurile recomandate, obiectivul principal al programelor naționale de vaccinare ar trebui să fie reducerea morbidității și mortalității în rândul nou-născuților. Autoritățile de sănătate publică sunt încurajate să mențină o acoperire vaccinală ridicată prin completarea la timp a schemelor de vaccinare și a rapelurilor. Vaccinarea materna rămâne o strategie eficientă în protejarea sugasilor.
De asemenea, este esențial să se crească conștientizarea în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății privind situația epidemiologică, simptomele tusei convulsive și importanța vaccinării. Stabilirea unor protocoale pentru gestionarea cazurilor, precum și asigurarea continuării supravegherii, a diagnosticării și a unui răspuns rapid la focare sunt primordiale.
Diagnosticarea tusei convulsive se poate efectua prin testare PCR, o metodă care oferă rezultate rapide și precise, având o sensibilitate și specificitate ridicate. Aceasta identifică ADN-ul bacteria B. pertussis în probele clinice, oferind o alternativă eficientă față de metodele de cultură tradiționale. Implementarea acestor teste este crucială, mai ales în rândul sugasilor și copiilor mici, care sunt mai predispuși la diagnosticarea în stadiile incipiente ale infecției.
Un diagnostic corect este esențial pentru controlul eficient al bolii, iar personalul medical ar trebui să fie bine pregătit pentru a răspunde provocărilor reprezentate de apariția tusei convulsive.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
