Pierderea mușchilor scheletici este un factor de risc pentru dezvoltarea demenței, conform unui studiu prezentat la reuniunea anuală a Societății de Radiologie din America de Nord (RSNA). Mușchii scheletici alcătuiesc aproximativ o treime din masa corporală totală a unei persoane. Ei sunt conectați la oase și permit o gamă largă de mișcări. Pe măsură ce îmbătrânesc, oamenii încep să piardă masa musculară scheletică. Întrucât pierderea musculaturii scheletice legată de vârstă este adesea observată la adulții în vârstă cu demență cauzată de boala Alzheimer, acest studiu a urmărit să examineze dacă pierderea mușchiului temporal (o măsură a pierderii musculare scheletice) este asociată cu un risc crescut de demență la adulții în vârstă. Mușchiul temporal este situat în cap și este utilizat pentru mișcarea maxilarului inferior. Studiile au arătat că grosimea și suprafața mușchiului temporal pot fi un indicator al pierderii musculare în întregul corp. „Măsurarea dimensiunii mușchiului temporal ca potențial indicator al stării musculare scheletice generalizate oferă o oportunitate de cuantificare a mușchilor scheletici fără costuri sau sarcini suplimentare la adulții în vârstă care au deja RMN-uri ale creierului pentru orice afecțiune neurologică, cum ar fi demența ușoară”, a declarat autorul principal al studiului, dr. Kamyar Moradi, cercetător postdoctoral în cadrul Departamentului de Radiologie și Științe Radiologice de la Facultatea de Medicină a Universității americane Johns Hopkins. Acesta este primul studiu longitudinal care demonstrează că pierderea mușchilor scheletici poate contribui la dezvoltarea demenței, subliniază autorii. Pentru studiul de cercetare multidisciplinară, o colaborare între departamentele de radiologie și neurologie de la instituțiile medicale Johns Hopkins, echipa condusă de dr. Moradi a utilizat examene RMN cerebrale de referință din cohorta Inițiativa neuroimagistică privind boala Alzheimer pentru a cuantifica pierderea musculaturii scheletice la 621 de participanți fără demență (vârsta medie 77 de ani). Cercetătorii au segmentat manual mușchiul temporal bilateral pe imaginile RMN și au calculat suma suprafeței secțiunii transversale (CSA) a acestor mușchi. Participanții au fost clasificați în două grupuri distincte: CSA mare (131 de participanți) și CSA mic (488 de participanți). Rezultatele au inclus incidența ulterioară a demenței Alzheimer, modificarea scorurilor cognitive și funcționale și modificările volumului creierului între grupuri. Urmărirea medie a fost de 5,8 ani. Pe baza analizei, un CSA temporal mai mic a fost asociat cu un risc mai mare de incidență a demenței Alzheimer. În plus, un CSA temporal mai mic a fost asociat cu o scădere mai mare a scorului compozit de memorie, a scorului chestionarului de activitate funcțională și a volumelor cerebrale structurale pe parcursul perioadei de urmărire. „Am constatat că adulții în vârstă cu mușchi scheletici mai mici sunt cu aproximativ 60% mai susceptibili de a dezvolta demență, după ajustarea altor factori de risc cunoscuți”, a declarat unul dintre autorii studiului și profesor de neurologie, Marilyn Albert. Studiul demonstrează că această modificare musculară poate fi analizată în mod oportunist prin intermediul oricărui RMN cerebral convențional, chiar și atunci când este efectuat în alte scopuri, fără a suporta costuri sau sarcini suplimentare, potrivit dr. Shadpour Demehri, coautor al studiului și profesor de radiologie. Autorii subliniază că detectarea timpurie prin RMN cerebral ar putea permite intervenții în timp util pentru a aborda pierderea musculaturii scheletice, cum ar fi activitatea fizică, antrenamentul de rezistență și sprijinul nutrițional. „Aceste intervenții pot ajuta la prevenirea sau încetinirea pierderii musculare și, ulterior, la reducerea riscului de declin cognitiv și demență”, a concluzionat dr. Shadpour Demehri.