Pierderea mușchilor scheletici, factor de risc pentru demență, conform unui studiu
Pierderea mușchilor scheletici, factor de risc pentru demență, conform unui studiu
O cercetare recentă, prezentată la reuniunea anuală a Societății de Radiologie din America de Nord, a identificat pierderea mușchilor scheletici ca un factor de risc important în dezvoltarea demenței. Mușchii scheletici reprezintă aproximativ o treime din masa corporală totală a unei persoane și sunt esențiali pentru o varietate de mișcări. Odată cu înaintarea în vârstă, oamenii încep să piardă masă musculară, iar acest fenomen este frecvent observat la vârstnici cu demență provocată de boala Alzheimer.
Studiul a fost realizat pentru a investiga dacă pierderea mușchiului temporal, un indicator al masei musculare scheletice, este asociată cu un risc crescut de demență la persoanele în vârstă. Mușchiul temporal, situat în zona capului, joacă un rol important în mișcarea maxilarului inferior, iar cercetările anterioare au arătat că grosimea și suprafața acestuia pot indica pierderea masei musculare în întreg corpul.
Dr. Kamyar Moradi, autorul principal al studiului și cercetător postdoctoral la Departamentul de Radiologie de la Johns Hopkins, a explicat că "măsurarea dimensiunii mușchiului temporal ca indicator al stării musculare generale ar putea oferi o modalitate convenabilă de evaluare a masei musculare fără costuri suplimentare pentru pacienții care deja urmează investigații RMN pentru probleme neurologice, precum demența".
Este primul studiu longitudinal care demonstrează legătura dintre pierderea mușchilor scheletici și dezvoltarea demenței, susțin autorii. Cercetarea, care a fost o colaborare între departamentele de radiologie și neurologie de la Johns Hopkins, a analizat examinările RMN ale 621 de participanți fără demență, având o vârstă medie de 77 de ani. Aceștia au fost clasificați în funcție de dimensiunea mușchiului temporal, rezultatele indicând o asociere între un mușchi temporal mai mic și un risc crescut de demență Alzheimer.
Rezultatele au arătat că participanții cu dimensiuni mai mici ale mușchiului temporal erau cu aproximativ 60% mai susceptibili să dezvolte demență, după ajustarea pentru alți factori de risc. De asemenea, s-a observat o scădere semnificativă a scorurilor cognitive și funcționale, precum și modificări ale volumului cerebral.
Dr. Marilyn Albert, unul dintre autorii studiului și profesor de neurologie, a subliniat importanța acestor descoperiri, adăugând că detectarea timpurie a pierderii musculare prin RMN cerebral ar putea duce la intervenții prompte, cum ar fi activitatea fizică sau antrenamentele de rezistență, menținând totodată un sprijin nutrițional adecvat.
Dr. Shadpour Demehri, coautor al studiului, a concluzionat că astfel de intervenții ar putea preveni sau încetini pierderea musculară, contribuind astfel la reducerea riscului de declin cognitiv și demență.