Ce este migrena și cum o putem combate eficient? Ne răspunde medicul specialist Doru Baltag, director medical al Spitalului de Recuperare Iași. Corina Preda, 29 ani, Bacău: Luna trecută am experimentat un episod de migrenă, cred eu, pentru că durerea de cap a fost foarte puternică, cu stare de greață, amețeală la fiecare mișcare și nu puteam suporta lumina. Am luat medicamente pe bază de cofeină și, după câteva ore, mi-a trecut. Dar am fost epuizată și am dormit până a doua zi. Îngrijorarea mea este că acest episod s-ar putea repeta și, de aceea, aș vrea să știu ce pot face ca să nu mai trec printr-o astfel de situație. Dr. Doru Baltag, medic primar neurolog, director medical al Spitalului de Recuperare Iași: ”Pentru a avea un diagnostic de certitudine, vă propun să solicitați un consult neurologic. Doar în urma acestuia se poate pune un diagnostic și se poate stabili un tratament. Migrena presupune o durere pulsatorie la nivelul capului, care poate dura zile întregi. De obicei, durerea se resimte numai pe o parte. În plus, disconfortul este însoțit și de alte simptome precum: greață, vărsături, sensibilitate la lumină sau la zgomote. Migrena se confundă de cele mai multe ori cu cefaleea, dar nu este același lucru, pentru că migrena nu este o simplă durere de cap. Este un disconfort însoțit și de alte manifestări neplăcute. În plus, migrena poate avea cauze mai grave decât pare la prima vedere. Deși durerea migrenoasă este puternică și nu pare diferită, literatura de specialitate identifică mai multe tipuri de migrene: – migrena fără aură sau migrena comună (cea mai întâlnită): este durerea de cap fără acele simptome prevestitoare. Aura presupune o serie de simptome neurologice care își fac apariția cu 10-60 de minute înaintea declanșării propriu-zise a durerii de cap: flashuri luminoase, furnicături la nivelul feței și a brațelor, înțepături; – migrena hemiplegică familială/sporadică: este însoțită de o slăbiciune musculară la nivelul unei jumătăți a corpului. Migrena este familială dacă există o componentă genetică; – migrena bazilară: atunci când este însoțită de tulburări de vorbire, vertij, zgomote în urechi, vedere dublă. De asemenea, pot apărea tulburări de conștiență; – migrena retiniană (migrena oftalmică): durerea se instalează la un singur ochi, deși nu există nicio afecțiune oculară anterioară; – migrena adolescentului: se manifestă prin vărsături (ocazionale), dureri abdominale, grețuri, vertij; Cercetătorii nu au identificat încă o cauză definitivă pentru migrene. Cu toate acestea, au găsit câțiva factori care ar putea contribui la declanșarea migrenelor: factori genetici; factori de mediu; modificări care apar la nivelul trunchiului cerebral (interacțiunea dintre acesta și nervul trigemen, ceea ce cauzează durerea severă la nivelul capului); dezechilibre chimice care au loc la nivelul creierului: este vorba inclusiv despre serotonină care are rolul de a regla durerea în sistemul nervos (nivelul de serotonină scade în timpul migrenei). Nervul trigemen, eliberează neuropeptidele care ajung la meninge (membrana exterioară a creierului), ceea ce duce în final la durerea severă resimțită de pacient. Sunt și alți factori care pot declanșa migrena: luminile foarte puternice; zgomotele puternice; mirosurile neobișnuite; condițiile climatice extreme (prea frig, prea cald, trecerile bruște de la o temperatură la alta); deshidratarea; modificările hormonale la femei (fluctuațiile de estrogen și progesteron); excesul de stres; activitatea fizică intensă; mesele neregulate; modificările programului de somn; unele tratamente (nitroglicerina de exemplu); fumatul; excesul de alcool. Există mai mulți factori care pot predispune la migrene precum: vârsta: în jurul vârstei de 30 de ani se înregistrează cele mai multe migrene; factorul ereditar: dacă cineva din familie suferă de migrene, crește riscul de a suferi de asemenea de migrene; sexul: femeile prezintă un risc mai mare de a face migrene decât bărbații; modificările hormonale: migrenele pot apărea înainte sau la scurt timp de la declanșarea menstruației. Mai pot apărea din cauza folosirii contraceptivelor orale, sau terapiei de substituție hormonală. Migrenele nu apar după instalarea menopauzei și nici în trimestrele 2 și 3 de sarcină. Aceștia sunt factorii generali susceptibili de a declanșa migrena. Durerea însă poate să fie provocată și de anumiți factori declanșatori, care diferă de la persoană la persoană. Se consideră factor declanșator (trigger) cel care acționează cu cel mult 24 de ore înaintea declanșării durerii. Poate fi vorba despre: dietă: unele alimente care pot provoca migrenă, excesul de alcool, săritul peste mese, dietele de tot felul, renunțarea la cafea, deshidratarea, consumul de alimente nesănătoase (alimente care conțin, de exemplu, glutamat monosodic); factori de mediu: lumini intermitente, mirosuri puternice, zgomote puternice, schimbări climatice bruște; factori fiziologici: stres, oboseală, anxietate; factori psihologici: poate fi vorba despre emoții, dar și despre relaxare; modificări ale somnului: poate fi prea mult sau prea puțin; modificări ale stilului de viață: exerciții fizice intense, călătorii pe distanțe lungi cu diferențe de fus orar. Simptomele migrenei sunt în funcție de tipul de migrenă. În cazul migrenei cu aură apar probleme de vedere precum flashuri luminoase, vedere dublă, chiar pierderea temporară a vederii, dar nu numai, dificultăți de vedere, vertij, tulburări de echilibru, slăbiciune musculară, probleme de coordonare, senzație de amorțeală la nivelul feței sau membrelor. Migrena fără aură poate dura și 72 de ore. Durerea este pulsatorie, cu caracter moderat-sever, care se agravează la mișcare sau efort. Durerea se manifestă pe o parte a capului și mai pot apărea grețuri, vărsături, sensibilitate la lumină sau zgomote. Migrenele au patru faze: Medicul își poate da seama dacă pacientul suferă de migrenă dacă este vorba despre: o durere care durează între 4-72 de ore; o durere care nu se ameliorează, sau care trezește pacientul din somn noaptea; cefaleea care se agravează, sau care se repetă, la intervale tot mai mici de timp; cefaleea care se asociază cu alte manifestări. Pentru a stabili diagnosticul este necesar să se facă examinarea neurologică; examenul de fund de ochi; măsurarea tensiunii arteriale; imagistica cerebrala (CT, RMN). Tratamentul pentru migrenă trebuie să aibă în vedere două aspecte: evitarea factorilor declanșatori menționați și tratamentul propriu-zis care va fi stabilit în funcție de vârsta pacientului, sexul, bolile asociate, severitatea simptomelor”.