Impactul intervenției rapide după un stop cardiac
Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Centrul Medical al Universității din Amsterdam (Amsterdam UMC) a evidențiat importanța intervenției imediate în cazul unui stop cardiac. Analiza a arătat că fiecare minut de întârziere în administrarea primului șoc electric cu un defibrilator reduce șansele de supraviețuire ale pacienților cu 6%.
Studii anterioare au subliniat deja necesitatea acționării rapide în aceste situații critice, iar această cercetare aduce dovezi suplimentare. Autorii au analizat datele a 3.723 de pacienți care au suferit un stop cardiac în afara spitalului, concluzionând că timpul scurs de la apelul de urgență până la administrarea primului șoc electric este crucial pentru supraviețuirea pacientului.
Din 2005, studiul ARREST (Amsterdam REsuscitation STudies) a colectat informații referitoare la resuscitarea pacienților în Olanda de Nord, în colaborare cu serviciile de urgență și spitalele. Această cercetare specifică a fost concentrată pe pacienții care au avut un stop cardiac cauzat de fibrilație ventriculară, având un martor prezent pentru a determina cu precizie timpul de intervenție.
Cercetătorii subliniază că, investind în întregul proces de salvare, se poate reduce semnificativ timpul de la apelul de urgență la prima defibrare, sporescând astfel șansele de recuperare ale pacienților. "Deși se depun multe eforturi pentru a asigura un șoc inițial rapid, în trei din patru cazuri analizate în studiul nostru, nu am reușit să ne încadram în cele șase minute critice", a declarat Hans van Schuppen, anestezist și lider al studiului ARREST.
Rezultatele acestei cercetări au fost publicate în revista științifică Circulation, aducând o contribuție semnificativă la înțelegerea modului în care timpul și intervenția rapidă afectează supraviețuirea în caz de stop cardiac.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
