Cercetătorii de la Universitățile din Bonn și Cambridge descoperă un circuit de control în alimentație

Cercetătorii de la Universitățile din Bonn și Cambridge descoperă un circuit de control în alimentație

Cercetătorii de la Universitățile Bonn și Cambridge au realizat o descoperire semnificativă în interiorul procesului de hrănire, identificând un circuit de control vital. Studiul a relevat că larvele de muscă de fructe dispun de senzori speciali în esofag, care se activează imediat ce acestea înghit ceva. Atunci când larva consumă hrană, acești senzori transmit un semnal către creier, stimulând eliberarea serotoninei, cunoscută și sub denumirea de „hormonul stării de bine”, care îi asigură larvei că trebuie să continue să se hrănească.

Cercetătorii sugerează că un mecanism similar ar putea exista și la oameni. De exemplu, când suntem într-un restaurant și simțim mirosul unei pizza delicioase, suntem impulsionați să luăm o mușcătură. După ce mâncăm, senzația plăcută generată de prima înghițitură ne poate încuraja să continuăm să mâncăm.

Studiul a fost realizat pe larvele musculiței de fructe Drosophila, care au între 10.000 și 15.000 de celule nervoase – un număr mult mai mic comparativ cu cele 100 de miliarde de neuroni din creierul uman. Cu toate acestea, cele 15.000 de celule nervoase formează o rețea complexă, cu fiecare neuron având ramificații care interacționează cu zeci sau sute de alte celule.

„Am dorit să înțelegem în detaliu cum comunică sistemul digestiv cu creierul în timpul alimentației”, explică cercetătorul Pankratz. În scopul de a obține aceste informații, echipa a investigat amănunțit căile nervoase și conexiunile între neuroni. Aceștia au descompus larvele în felii foarte subțiri și le-au studiat la microscop electronic pentru a analiza fiecare conexiune între neuroni.

Această cercetare le-a permis să identifice un „receptor de întindere” în esofag, care este legat de un grup de șase neuroni din creierul larvei, responsabili pentru producerea serotoninei. Aceasta din urmă joacă un rol esențial în recompensarea acțiunilor, motivând indivizii să continue acel comportament.

Cercetătorii subliniază importanța acestui mecanism, sugerând că ar putea fi prezent și la oameni. Dacă acest circuit funcționează defectuos, poate conduce la tulburări de alimentație, inclusiv anorexie sau supraalimentare. Aceasta deschide posibile aplicații ale cercetării în tratarea acestor probleme.

„Nu avem suficiente informații în prezent despre modul în care funcționează acest circuit la oameni”, conchide Pankratz, menționând că mai sunt necesari mulți ani de cercetare pentru a aprofunda această temă.