Cercetările dezvăluie dovezi ale legăturii dintre gena adenilil ciclaza 2 și tulburarea bipolară
Cercetările dezvăluie dovezi ale legăturii dintre gena adenilil ciclaza 2 și tulburarea bipolară
Tulburările bipolare, o afecțiune psihiatrică complexă, sunt adesea greu de tratat, iar cercetătorii încearcă să înțeleagă mai bine factorii genetici și de mediu implicați. O echipă de cercetători de la Institutul Max Planck de Psihiatrie (MPI) a adus dovezi experimentale care demonstrează că o variantă a genei adenilil ciclaza 2 este legată de manifestările comportamentale asociate cu simptomele maniacale ale pacienților cu această tulburare.
Studiile anterioare au sugerat o asociere între gena de risc adenilil ciclaza 2 și tulburarea bipolară, dar nu au demonstrat o relație de cauzalitate până acum. Prin experimentele lor, cercetătorii au arătat că soarecii care purtau varianta de risc a acestei gene au prezentat comportamente asemănătoare cu cele ale pacienților maniacali. Această descoperire poate reprezenta o oportunitate de a dezvolta terapii inovatoare și personalizate pentru persoanele afectate de tulburarea bipolară.
Cercetătorii au realizat experimente pe culturi celulare care au demonstrat că varianta riscantă a adenilil ciclazei 2 duce la o capacitate redusă de a produce AMP ciclic (AMPc), o moleculă esențială pentru comunicarea celulară. Inducând artificial această mutație la soareci, au observat o activitate crescută și un comportament explorator intens al rozatoarelor într-un mediu nou, similar cu crizele maniacale observate la pacienți.
În plus, abilitatea cognitivă a soarecilor a fost afectată, un aspect comun în rândul celor care suferă de tulburarea bipolară. Cercetătorii au constatat și o hiperreactivitate la amfetamina în cazul rozătoarelor, o observație care sugerează legătura cu boala psihiatrică. Teoriile actuale sugerează că manifestările maniei pot fi legate de o eliberare crescută de dopamină și de un dezechilibru în activarea rețelelor neuronale.
De asemenea, s-a constatat că litiul, un medicament eficient pentru tratamentul tulburărilor bipolare, a redus simptomatologia maniacală și în acest model pe soareci. Jan Deussing, unul dintre cercetători, a explicat importanța adenilil ciclazei 2 și a menționat că această moleculă de semnalizare poate oferi perspective valoroase pentru viitoarele terapii.
Tulburarea bipolară afectează aproximativ 2,5 milioane de persoane în Germania, iar riscul de a dezvolta această afecțiune pe parcursul vieții este estimat la aproximativ 1%. Această cercetare recentă publicată în revista Molecular Psychiatry ar putea deschide noi căi de abordare pentru persoanele afectate de această tulburare.
