Boli autoimune: Provocări și Diagnostic în Medicină
Boli autoimune: Provocări și Diagnostic în Medicină
București - În medicina contemporană, specialiștii discută despre existența a peste 100 de boli autoimune. Explicat într-un mod simplu, aceste afecțiuni reprezintă o dereglare a sistemului imunitar, care, în loc să protejeze organismul de virusuri, bacterii și alte agresiuni externe, începe să atace propriile țesuturi, articulații și organe ale corpului. Astfel, acestea devin victime ale propriului sistem imunitar.
Un articol recent din "Ziarul de Sănătate" prezintă multiple detalii interesante despre aceste boli. Medicii consultați au explicat că o boală autoimună apare pe un fundal genetic predispus, deoarece purtăm în genele noastre numeroase boli potențiale. Aceasta nu înseamnă că le dezvoltăm pe toate, dar în cazul bolilor autoimune, ele reprezintă de fapt o dereglare imună, în care pacientul suferă deoarece sistemul imunitar este prea activ și confuz.
Dr. Adriana Munteanu Ciornohuz, medic primar reumatolog, care diagnostică și tratează zilnic afecțiuni autoimune, subliniază importanța acestor boli în practica medicală. Ea menționează că apariția acestora este legată de interacțiunea organismului uman cu un factor declanșator. Un exemplu notabil este lupusul eritematos sistemic, cunoscut ca „marele imitator”, deoarece poate simula simptomele mai multor afecțiuni. Pacienții cu lupus prezintă oboseală, iritații cutanate, fatigabilitate și dureri articulare, ceea ce face dificultos procesul de diagnostic.
Medicul recomandă pacienților să evite anumiți factori declanșatori, precum cei virali, bacterieni sau expunerea la radiații ultraviolete, pe motiv că simptomele bolii debutează frecvent după vacanțele de vară, în urma unei expuneri solare intense.
În ceea ce privește spondilita anchilozantă, statisticile mondiale arată că de la apariția primelor simptome până la diagnosticare trec aproximativ 10 ani. Această perioadă îndelungată se datorează faptului că pacienții confundă durerea cronică de spate cu cea provocată de activități fizice intense. Deseori, aceștia iau diverse antiinflamatoare, care temporar ameliorează durerea, și astfel nu mai consultă medicul pentru diagnostic și tratament adecvat.
Artrita psoriazică, o boală înrudită cu artrita reumatoidă și cu psoriazisul cutanat, poate apărea concomitent sau separat de acestea. Este o boală progresivă cu un potențial distructiv semnificativ. Persoanele cu antecedente familiale de psoriazis sau artrită psoriazică prezintă un risc crescut de a dezvolta această afecțiune autoimună. Factorii de risc includ nu doar predispoziția genetică, ci și obezitatea, infecțiile sau traumatismele.
Simptomele artritei psoriazice includ durerea și rigiditatea articulațiilor. Dacă nu este tratată, boala poate duce la deformarea și distrugerea articulațiilor, afectând semnificativ calitatea vieții pacienților.
Astfel, identificarea și gestionarea timpurie a bolilor autoimune sunt esențiale pentru a asigura un tratament eficient și pentru a preveni complicațiile pe termen lung.
