Cursul de schimb al leului și provocările economice din ultimii 20 de ani

În perioada de tranziție către economia de piață și în timpul crizei financiare mondiale din 2007-2012, România a experimentat fluctuații semnificative ale cursului de schimb leu-euro. Potrivit digi24.ro, aceste episoade au inclus depreciări ample și turbulențe marcante în piețele interne, afectând atât mediul de afaceri, cât și populația, care și-a pierdut încrederea în instituțiile democratice și în stabilitatea economică. Societatea românească a traversat o perioadă dificilă de instabilitate, în care reformele structurale, precum restructurările industriale și privatizările, au avut efecte negative, precum pierderi de locuri de muncă și emigratie.

Notează publicația mai sus citată, că aceste fenomene au fost agravate de crizele financiare din Asia și Rusia din anii ’90, care au dus la ieșiri de capital și la deprecierea bruscă a leului. În această situație, economia românească s-a confruntat cu vulnerabilități sporite și dificultăți în obținerea investițiilor externe. La începutul anului 2000, România a început negocierile de aderare la Uniunea Europeană, iar în perioada 2000-2003 s-a stabilizat treptat, datorită politicilor fiscale și monetare coerente, precum și prin influxul masiv de capital străin. Acest proces a dus la aprecierea leului între 2004 și 2007, susținută de perspectivele de integrare europeană și de îmbunătățirea ratingului suveran.

Totuși, conform unor analize citate de digi24.ro, deprecierea rapidă s-a reluat în a doua jumătate a anului 2007, odată cu declanșarea crizei financiare globale. Fluxurile internaționale de capital s-au inversat, iar leul s-a depreciat semnificativ, generând volatilitate aproape similară cu cea de dinainte de anul 2000. Abia în 2009, după eforturile de reducere a dezechilibrelor fiscale și externe, cursul a început să prezinte fluctuații mai normale, acceptabile pentru economie și populație.

Un aspect relevant, menționează digi24.ro, este faptul că deprecierea leului față de euro, în perioada pre-2003, a fost mai amplă decât față de alte monede din regiune, fiind proiectată în mod special de experiențele istorice și procesul de tranziție. Această sensibilitate a persistat, iar de atunci, fluctuațiile valutare continuă să aibă un impact psihologic și economic pentru populație și mediul de afaceri.

După anul 2003, evoluția cursurilor valutare din regiune a fost relativ similară, iar România a fost în general în pluton, cu tendințe de depreciere pentru leu și forint, respectiv aprecieri pentru zlot și coroana cehă. Recent, cursul leu-euro a depășit pentru prima dată nivelul de 5 lei pentru un euro, un eveniment ce a generat ample dezbateri. Cum citează digi24.ro, aceste discuții au inclus argumente macroeconomice, dar și reacții emoționale, reflectând sensibilitatea crescută față de fluctuațiile valutare.

Dezrădăcinările legate de evoluția cursului de schimb sunt explicate de istoricul experiențelor din perioada 1989-2003, când deprecierea leului a fost de aproape trei ori mai mare decât în prezent. Aceasta a lăsat urme adânci în conștiința colectivă, influențând percepția asupra riscurilor valutare și asupra funcționării pieței de schimb.

Potrivit analizei citate, în prezent, cursul leu-euro are evoluții comparabile cu cele ale monedelor din regiune, deși dinamica depinde de multiple criterii, precum statutul de economie emergentă sau avansată, dar și de poziția față de „safe assets”, active financiare considerate sigure. În cazul României, cele mai multe credite în valută se află în sectorul corporativ (46%), iar ponderea datoriei publice denominate în valută este de 51% din total, ceea ce face economia vulnerabilă la deprecierea monedei naționale.

Analiza citată subliniază că stabilirea nivelului optim al cursului de schimb reprezintă o provocare complexă, fiind necesar un echilibru între menținerea competitivității și stabilitatea macroeconomică. Cursul de echilibru reflectă nivelul la care economia funcționează normal, fără dezechilibre majore, în timp ce cel „optimum” urmărește și obiective normative, precum reducerea încrederii în volatiliatea excesivă sau protejarea anumitor sectoare. În plus, deciziile de politică monetară și de schimb valutar trebuie să țină cont de multiple variabile și de riscurile generate de crize financiare și dezechilibre externe, așa cum arată datele Băncii Naționale a României și cercetările internaționale citate de digi24.ro.

Conform specialiștilor, pentru a evalua nivelul de echilibru și pentru a proiecta politici eficiente de curs valutar, este esențial să nu ne concentrăm doar pe impactul pe termen scurt, ignorând alte efecte importante, precum cele asupra stabilității financiare și competitivității pe termen lung. În acest proces, este important și să avem în vedere faptul că fluctuațiile valutare pot fi însoțite de crize financiare, după cum explică și baza de date a cercetătorilor Laeven și Valencia (2012).

În concluzie, studiul și gestionarea cursului de schimb reprezintă o artă și o știință. Este nevoie atât de un cadru metodologic solid, bazat pe modele sofisticate, cât și de experiență pentru a adapta deciziile la specificul adaptabil al economiei și piețelor financiare din România și din regiune.