Corpul uman nu îmbătrânește contant, cu aceeași viteză. După copilărie, când creșterea este rapidă, urmează platoul de la începutul maturității, iar pe măsură ce înaintăm în vârstă, înregistrăm o accelerare a îmbătrânirii, arată un studiu citat de Science Alert. Potrivit acestui studiu, există un punct de cotitură în care are loc de obicei această accelerare a îmbătrânirii: în jurul vârstei de 50 de ani. După această perioadă, viteza cu care țesuturile și organele îmbătrânesc este mai abruptă decât în deceniile precedente, potrivit unui studiu al proteinelor din corpul uman, efectuat pe o gamă largă de vârste adulte. Venele sunt printre primele care îmbătrânesc. „Pe baza modificărilor proteinelor asociate cu îmbătrânirea, am dezvoltat ceasuri proteomice specifice țesuturilor și am caracterizat traiectoriile îmbătrânirii la nivel de organ. Analiza a relevat o creștere a îmbătrânirii în jurul vârstei de 50 de ani, vasele de sânge fiind un țesut care îmbătrânește devreme și este mai susceptibil la deteriorare”, arată o echipă condusă de cercetători de la Academia Chineză de Științe. „Descoperirile noastre pun bazele unei înțelegeri la nivel de sistem a îmbătrânirii umane prin prisma proteinelor,” mai spun autorii studiului. Oamenii au o durată de viață remarcabil de lungă în comparație cu majoritatea mamiferelor, dar aceasta vine cu anumite costuri. Unul este declinul funcției organelor, ceea ce duce la o creștere a riscului de boli cronice pe măsură ce înaintăm în vârstă. Nu avem o înțelegere foarte bună a tiparelor de îmbătrânire în fiecare organ, așa că cercetătorii au investigat modul în care proteinele din diferite țesuturi se schimbă în timp. Au colectat probe de țesut de 76 de donatori de organe cu vârste cuprinse între 14 și 68 de ani, care au murit din cauza unor traumatisme cranio-cerebrale accidentale. Aceste probe au acoperit șapte sisteme ale organismului: cardiovascular (inimă și aortă), digestiv (ficat, pancreas și intestin), imunitar (splină și ganglion limfatic), endocrin (glanda suprarenală și țesut adipos), respirator (plămâni), tegumentar (piele) și musculo-scheletic (mușchi). De asemenea, au prelevat probe de sânge. Echipa a întocmit un catalog al proteinelor găsite în aceste sisteme, notând cu atenție modul în care nivelurile acestora s-au modificat pe măsură ce vârsta donatorilor a crescut. Cercetătorii și-au comparat descoperirile cu o bază de date de boli și gene asociate acestora și au descoperit că expresiile a 48 de proteine legate de boli au crescut odată cu vârsta. Acestea au inclus afecțiuni cardiovasculare, fibroză tisulară, steatoză hepatică și tumori hepatice. Cele mai evidente schimbări au avut loc între vârstele de 45 și 55 de ani, au descoperit cercetătorii. În acest moment, multe țesuturi suferă o remodelare proteomică substanțială, cele mai marcante modificări apărând la nivelul aortei - demonstrând o susceptibilitate puternică la îmbătrânire. Pancreasul și splina au prezentat, de asemenea, schimbări substanțiale. Pentru a-și testa descoperirile, cercetătorii au izolat o proteină asociată cu îmbătrânirea în aortele șoarecilor și au injectat-o la șoareci tineri, pentru a observa rezultatele. Animalele tratate cu proteina au prezentat performanțe fizice reduse, forță de prindere scăzută, rezistență mai scăzută și echilibru și coordonare mai scăzute în comparație cu șoarecii netratați. De asemenea, au avut markeri proeminenți ai îmbătrânirii vasculare. Studii anterioare ale altor cercetători au arătat încă două vârfuri ale îmbătrânirii, în jurul vârstei de 44 de ani și din nou în jurul vârstei de 60 de ani. Noul rezultat sugerează că îmbătrânirea umană este un proces complicat, etapizat, care implică diferite sisteme. Determinarea modului în care îmbătrânirea va afecta anumite părți ale corpului în momente specifice ar putea ajuta la dezvoltarea de intervenții medicale pentru a facilita procesul. „Studiul nostru este pregătit să construiască un atlas proteomic cuprinzător care să acopere 50 de ani din întregul proces de îmbătrânire umană, elucidând mecanismele din spatele organelor îmbătrânite și dezvăluind atât modele universale, cât și specifice țesuturilor”, scriu cercetătorii. „Aceste perspective pot facilita dezvoltarea de intervenții specifice pentru îmbătrânire și boli legate de vârstă, deschizând calea pentru îmbunătățirea sănătății adulților în vârstă,” mai arată autorii studiului publicat în revista de specialitate Cell.