Ziua Internațională a Donatorului de Sânge: Un Subiect de Reflecție Chiar și pentru Amedia Financiară
Astăzi, 14 iunie, este marcată Ziua Internațională a Donatorului de Sânge, o temă care ar putea părea suprinzătoare pentru cititorii unei publicații financiare. De ce ar trebui să discutăm despre donarea de sânge în contextul afacerilor? Totuși, sângele are o însemnătate majoră chiar și în lumea economică, motiv pentru care este important să aruncăm o privire asupra istoriei donării și transfuziei de sânge, întinsă pe aproape 400 de ani.
Începuturile acestei istorii datează din 1628, când Willian Harvey a prezentat pentru prima dată "harta" sistemului circulator sangvin. La scurt timp, în 1665, Richard Lower a realizat prima transfuzie de sânge la animale, iar în 1667 Jean Baptiste Denis a efectuat prima transfuzie de la animal la om. În cele din urmă, în 1796, Philip Syng Physick a realizat prima transfuzie de la om la om.
În 1901, Karl Landsteiner a descoperit primele trei tipuri de sânge uman, fapt pentru care a fost recompensat cu Premiul Nobel. În 1914, au fost dezvoltate primele produse anticoagulante care permit conservarea sângelui donat. În 1939, a fost descoperit sistemul de grupe Rh, iar din 1940 au început să apară bănci de sânge în Statele Unite.
Începând din a doua jumătate a secolului trecut, s-au dezvoltat tehnologii și echipamente noi pentru prelevarea, păstrarea și procesarea sângelui, iar cercetările privind compoziția și rolul plasmei sangvine au înflorit. Este important să facem distincția între donarea de sânge și donarea de plasmă, lucruri diferite, dar care se suprapun într-o oarecare măsură.
La acea vreme, au apărut și primele centre de colectare și transfuzie de sânge în România, la București și Iași. Trecând în 2024, în România, se constată că statul "cumpără" sângele de la donatori de patru ori mai scump decât o făcea anul trecut, oferindu-le tichete de masă în valoare de 280 de lei pentru o donare, în loc de suma mai modestă din trecut. Acest lucru a dus la refacerea stocurilor de sânge, donarea făcându-se acum numai pe baza de programare și doar pentru anumite grupe de sânge.
Cu toate acestea, infrastructura pentru donarea și procesarea plasmei din sângele donat lipsește în România. Plasma, materia primă pentru producerea multor produse biologice, inclusiv imunoglobuline, se aruncă, în loc să fie utilizată pentru a trata peste 350 de boli imunologice grave. În 2021, valoarea plasmei aruncate a fost de aproximativ 7 milioane de euro. Imaginați-vă câtă plasmă se aruncă astăzi, când toate stocurile de sânge au fost refăcute. România pierde anual peste 30 de milioane de euro, iar pacienții care au nevoie de produse din plasmă pierd zile prețioase de viață.
Vecinii României, precum Ungaria, Serbia, Bulgaria și Ucraina, au centre de colectare și procesare de plasmă. Chiar și Ucraina, o țară aflată în război, construiește un centru de procesare de plasmă în România. Până și în perioada regimului lui Ceaușescu existau centre de colectare de plasmă, procesată ulterior la Institutul Cantacuzino pentru fabricarea de imunoglobuline.
Astfel, donarea de sânge, un act simplu, onorabil și uman, devine complicată în România. În amintirea lui Karl Landsteiner, 14 iunie este ziua donatorului de sânge, o zi dedicată eroilor care salvează vieți. Fiecare dintre noi poate contribui la salvarea de vieți donând sânge. Fă-o discret, fără publicitate, informează-te dacă ești eligibil și mai ales, refuză orice recompensă, donând din altruism.
Fila finală a mulțumirilor merge către Rozalina Lepadatu de la APAA, care luptă de ani de zile pentru fiecare gram de imunoglobulină necesară miilor de copii cu boli imunologice din România.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
