Factura simplificată: informații clare despre reglementările fiscale
Recent, redacția a primit o întrebare referitoare la semnificația unei facturi care respectă reglementările fiscale din România. Întrebarea a fost dacă o factură ce include toate informațiile stipulate la articolul 319 alineatul (20) din Codul fiscal, având o valoare mai mică de 100 euro, poate fi considerată o factură simplificată.
Pentru a clarifica acest aspect, este important de menționat că diferența principală între o factură obișnuită și una simplificată constă în menționarea denumirii și a datelor de identificare ale cumpărătorului. Acestea sunt parte din informațiile minime obligatorii enumerate în articolul 319 alineatul (19), care trebuie corelate cu articolul 319 alineatul (21) din același cod. Facturile simplificate sunt admise la o valoare de până la 100 euro, iar pentru valori mai mari, până la 400 euro, este necesară o autorizare din partea Ministerului Finanțelor.
Expertiza fiscală sugerează că o factură obișnuită trebuie să conțină numele și datele de identificare ale cumpărătorului, indiferent de valoarea totală a acesteia. Deși nu am găsit în legislația românească un text clar care să interzică sau să permită clasificarea unei facturi ca fiind simplificată în cazul în care valoarea este mai mică de 100 euro sau 400 euro, Directiva TVA oferă o orientare importantă. Conform articolelor 218 și 226 din Directiva TVA nr. 112/2006, statele membre trebuie să recunoască documentele ca facturi dacă acestea conțin informațiile minime necesare.
În general, aceste cerințe sunt reflectate în legislația română, deținând o mare similaritate cu cele menționate anterior. Astfel, un document ce are o valoare sub 100 euro este considerați factură dacă include în mod clar denumirea și informațiile de identificare ale cumpărătorului, inclusiv celelalte elemente minime obligatorii, și este declarat prin sistemul RO e-Factura. Pe de altă parte, o factură simplificată poate fi definită ca un document ce conține informațiile de la articolul 319 alineatul (21), fără menționarea denumirii și a datelor de identificare ale cumpărătorului.
Această rubrica este realizată cu colaborarea consultantului fiscal Adrian BENTA.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
