Creditorii personali pot solicita împărțirea bunurilor comune?

Creditorii personali pot solicita împărțirea bunurilor comune?

În conformitate cu legislația actuală, creditorii personali ai unuia dintre soți pot solicita împărțirea bunurilor comune, dar cu anumite condiții.

Conform Articolului 353 din Codul Civil, alineatul (1) stipulează că bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Totuși, alineatul (2) aduce o excepție, specificând că după epuizarea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul personal poate solicita împărțirea bunurilor comune, dar doar în limita necesară pentru a-și acoperi creanța.

Astfel, acest drept al creditorilor nu se desfășoară printr-o acțiune oblică (subrogatorie), ci este un drept propriu de a cere partajul bunurilor comune. De asemenea, acțiunea de împărțire are un caracter subsidiar, putând fi intentată doar după ce bunurile proprii ale soțului debitor au fost urmărite și s-au dovedit a fi insuficiente pentru acoperirea creanțelor. Aceste condiții trebuie respectate obligatoriu de către creditorii personali înainte de a solicita împărțirea bunurilor comune.

Legea stabilește clar ordinea în care bunurile pot fi urmărite, iar în cadrul cererii de împărțire, creditorul nu trebuie să demonstreze că un anumit bun este comun; această calitate se presupune, conform Articolului 343 din Codul Civil. De asemenea, partea care susține că un bun este proprietatea unui singur soț are obligația de a face dovada în acest sens.

Dreptul de a solicita împărțirea bunurilor comune poate fi exercitat de toți creditorii personali, nu doar de cei chirografari. În ceea ce privește bunurile care pot face obiectul acțiunii de împărțire, acestea trebuie să fie bunuri existente în patrimoniul comun al soților, bunurile viitoare nefiind incluse.

Bunurile care nu au fost împărțite, precum și cele pe care soții le vor dobândi după împărțire, vor continua să facă parte din dreptul de proprietate comun în devalmașie. Pe de altă parte, bunurile împărțite vor deveni proprietate exclusivă a fiecăruia dintre soți. Dacă acțiunea de împărțire vizează toate bunurile comune, dreptul de proprietate comun încetează, dar va renaște pentru bunurile dobândite ulterior. Dacă împărțirea se referă doar la unele bunuri comune, dreptul de proprietate în devalmașie se va reduce, iar bunurile astfel împărțite devin bunuri proprii, conform prevederilor din Codul Civil.